Yvonne Deculescu-Fotache
Acest andaluz, nascut langa Granada in 1898 si asasinat la Alfaqar in 1936 de regimul franchist, a fost un poet cunoscut, un dramaturg faimos, un muzician de prim rang si desi homosexual recunoscut, prieten cu Salvador Dali. Dalí nota ( in epoca) : “Lorca personifica in sine fenomenul poetic in totalitatea sa, in carne si oase, confuz, sangvinolent, vascos si sublim, frematand in mii de focuri obscure si subterane, ca orice materie gata sa-si afle forma originala”.
Exact asa te percepeau Ney & Dinus si asa te percep si eu, desi, sincera sa fiu, cu trecerea anilor si poate datorita convietuirii cu o reprezentanta a milenarului popor chinez, te-ai "potolit " mult :-))
Dar sa nu te mai cicalesc si sa iti adresez traditionalul LA MULTI ANI CU SANATATE ALATURI DE CEI PE CARE II IUBESTI TU, draga Balimezule !!!
Si eu te iubesc, Yvonne :-))
RADU DRAGUS
Eu nu numai ca nu stiam ce inseamna balimez, dar n-am auzit niciodata de acest cuvant, l-am auzit prima data cand a venit Balimezul in tara. In facultate nu stiam de aceasta porecla. Sa traiasca Balimezul ! Radu Dragus
NICU GEORGESCU
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez. Sursa: DEX '98 (1998)
BALIMEZ s. n. odinioară, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (BĂLCESCU). [Turcã: BAL YEMEZ, literar - tun care nu mănâncă miere - dar înghite oameni)]. Sursa: Şăineanu, ed. a VI-a (1929)
Asa incat, draga Balimezule,
Draga Nicule,
Daca nu primeam acest sir the e-mailuri habar n-aveam ca azi e ziua ta de nastere. Noroc cu jurnalul regal care ne tine pe toti la curent cu ultimele stiri din imparatie. Ca fosti colegi de camera la pensionul de pe strada Paris nr. 5, mi-a ramas intiparit in minte spiritul tau camaraderie si escapadele noastre de a descoperi fascinatia Bucurestiului dupa orele de curs. Desi m-am impacat cu idea ca trecera timpului e parte din viata ma revolta efectul pe care il are asupra noastra. Singura consolare e ca amintirile nu imbatranesc.
Multa sanatate, La Multi Ani si imunitate la trecerea timpului.
Numai bine,
Max
Nicholas Adams
Draga Nicule,
Daca nu primeam acest sir the e-mailuri habar n-aveam ca azi e ziua ta de nastere. Noroc cu jurnalul regal care ne tine pe toti la curent cu ultimele stiri din imparatie. Ca fosti colegi de camera la pensionul de pe strada Paris nr. 5, mi-a ramas intiparit in minte spiritul tau camaraderie si escapadele noastre de a descoperi fascinatia Bucurestiului dupa orele de curs. Desi m-am impacat cu idea ca trecera timpului e parte din viata ma revolta efectul pe care il are asupra noastra. Singura consolare e ca amintirile nu imbatranesc.
Multa sanatate, La Multi Ani si imunitate la trecerea timpului.
Numai bine,
Max
RADU DRAGUS
Fiindca ieri 5 iunie a fost ziua Balimezului, a fost in centrul atentiei si s-au spus si unele povesti despre el. Cu aceasta ocazie vin cu o poveste adevarata in care au fost implicati Balimezul si eu. Mai intai vreau sa spun ca am aflat din relatarea Yvonnei, pana acum nu stiam, ca in grupa noastra IF70 am avut doi sfinti botezatori, este vorba de Ney Fotache si Dinu Corodeanu (din pacate nu mai sunt intre noi), ei l-au botezat pe Nicu Georgescu si pe Nicu Avram. Revin la poveste, eram in anul intai de facultate, la camin am fost repartizat in corpul A (cladirea cea mai de sus urcand pe Dambovita, sau cheiul garlei cum se zice prin zona), acolo vizavi de Semanatoarea. In camin am nimerit cu Balimezul (B.) si alti doi colegi electronisti. Eu fiind mai studios, ca sa nu zic tocilar, ma prindea ora zece seara, ba o si depaseam. B., care practica si yoga, la ora zece fix se culca dar era stanjenit de lumina aprinsa, de care eu aveam nevoie. In acel moment a izbucnit scandalul, B. S-a napustit peste mine, eu am ripostat, dar nu a fost un schimb de lovituri ci doar o imbrancitura. Cum am convietuit in continuare nu-mi mai amintesc, cert este ca in scurt timp din corpul A am fost transferati in corpul F, este vorba de anul intai cand inca nu eram repartizati pe sectii. Am fost mutati pentru ca intr-o seara in corpul A a fost un fel de distractie mai agitata, printre altele s-au aruncat pungi de plastic umplute cu apa de la diversele etaje pe asfaltul aleii. Efectul era destul de spectaculos. In noul camin n-am mai stat cu B., in anul doi cand s-a facut repartizarea pe sectii am nimerit in aceeasi grupa cu B., ne-am privit semnificativ dar n-am mai avut nici o problema, incheiasem deja un pact de neagresiune. Dupa terminarea facultatii nu l-am mai vazut deloc pe B., el se pare ca nu a fost la nici o intalnire. Prima data data ne-am vazut anul trecut (sau acum doi ani?) cand a revenit in tara. Evident acum relatiile noastre sunt cordiale, nu facem ca sicilienii care isi perpetueaza conflictele vreo cateva generatii, ca dovada Nicu Avram, Balimezul, a fost si eroul unor catrene de-ale mele. La intalnirea de la Comarnic, unde a participat si B., am cantat toti impreuna cateva cantece populare romanesti, la un moment dat lui B. i-au dat lacrimile, e grea viata de emigrant.
La Multi Ani! putin intarziat si din partea mea, ajuns azi noapte in Romania.
Am aflat de la colegi ce belicos si firoscos erai acum patruzeci si ceva de ani. Pacat ca n-am putut veni si eu anul trecut sa te intalnesc si sa vad cum au evoluat in timp aceste rare calitati ...
Eu mai tin minte ceva cu niste bluze de ju-jitz facute din perdelele de la camin .. Asa e sau ma insel?
Numai si numai bine!
RaduDD - CSF
Draga Nicule,
Pentru cei care nu stiu, pensiunea Victor Dimitriu de pe strada Paris se afla chiar la intrarea in Piata Victoriei unde se afla Consiliul de Ministrii. Orice sindrofie oficiala se incheia cu anunturi prin megafoane care erau atat de stridente si rasunatoare ca nu puteai sa mergi la culcare. Fara sa fi avut lista participantilor la sindrofie, cine avea rabdare putea sa reconstituie cu mare usurinta lista tuturor participantilor, care pe vremea aceea trebuia sa fi fost mare secret de stat. Pana noaptea tarziu rasunau in piata anunturile de genul: ‘soferul ambasadei americane sa pofteasca in fata ‘ si cateva minute mai tarziu urmat de aceiasi invitatie seaca ‘soferul ambasadei xxxxxx sa pofteasca in fata’. Chiar ma gandeam daca toti soferii acestor ambasade erau securisti.
Dupa absolvire am pierdut legatura cu aproape toti colegii de facultate, in afara de Dan Tiron si Silviu Selinger, care fusesera si ei repartizati la Electromagnetica. De Gill nu mai stiu nimic, nici nu mai tin minte macar daca l-am vazut la absolvire. Fara intentia de a prelungi nostalgia, atasez o poza cu noi trei la cantina Buzesti (raiul blatistilor). Ti-am mai trimis-o odata dar nu mi-ai raspuns asa ca nu-s sigur ca ai primit-o.
Cu drag,
Max MAX ,NICU SI GILL LA CANTINA BUZESTI
NICU AVRAM
Draga Nicule,
Pentru cei care nu stiu, pensiunea Victor Dimitriu de pe strada Paris se afla chiar la intrarea in Piata Victoriei unde se afla Consiliul de Ministrii. Orice sindrofie oficiala se incheia cu anunturi prin megafoane care erau atat de stridente si rasunatoare ca nu puteai sa mergi la culcare. Fara sa fi avut lista participantilor la sindrofie, cine avea rabdare putea sa reconstituie cu mare usurinta lista tuturor participantilor, care pe vremea aceea trebuia sa fi fost mare secret de stat. Pana noaptea tarziu rasunau in piata anunturile de genul: ‘soferul ambasadei americane sa pofteasca in fata ‘ si cateva minute mai tarziu urmat de aceiasi invitatie seaca ‘soferul ambasadei xxxxxx sa pofteasca in fata’. Chiar ma gandeam daca toti soferii acestor ambasade erau securisti.
Dupa absolvire am pierdut legatura cu aproape toti colegii de facultate, in afara de Dan Tiron si Silviu Selinger, care fusesera si ei repartizati la Electromagnetica. De Gill nu mai stiu nimic, nici nu mai tin minte macar daca l-am vazut la absolvire. Fara intentia de a prelungi nostalgia, atasez o poza cu noi trei la cantina Buzesti (raiul blatistilor). Ti-am mai trimis-o odata dar nu mi-ai raspuns asa ca nu-s sigur ca ai primit-o.
Cu drag,
Max