Statistici
Total membri : 257
Total grupuri : 1
Total discuţii : 7
Total albume : 74
Total fotografii : 7086
Total filme : 15
Total anunţuri : 42
Total activităţi : 6429
Total notite : 21
Total masculin : 0
Total feminin : 0
Total nespecificat : 257

Utilizatori activi

0 utilizatori şi 73 musafiri activi

Statistici pagina


Vizite azi:5
Vizite ieri:23
Vizite luna in curs:341
Vizite luna trecuta:963
Vizite an in curs:8801
Vizite anul trecut:9718
Total vizite:45349
Maxim/zi:139
Ziua cu maxim de vizite:2016-11-18
Maxim/luna:1101
Luna cu maxim de vizite:2014-03
De la data de:2011-03-16

nicu dragulanescuDragi colegi,Prin bunavointa colegului nostru Nicu Dragulanescu avem posibilitatea sa lecturam o lucrare deosebit de valoroasa ELECTRONICA ROMANEASCA O ISTORIE TRAITA VOL 1-2.Accesati link-ul de mai jos.

ELECTRONICA ROMANEASCA O ISTORIE TRAITA
 
PAGINI ANECDOTICE CU SI DESPRE PROFESORI SI SAVANTI ROMANI   AUTOR CIONTU ANDREI

PAGINI ANECDOTICE CU SI DESPRE PROFESORI SI SAVANTI ROMANI
 

            PAGINI DE ISTORIE

Puteti urmarii la link-ul de mai jos o istorie  bilingva in imagini a UPB in perioda 1816-2013

ISTORIE ALBUM UPB 1816-2013
 
       PAGINI DE ISTORIE

Puteti urmarii la link-ul de mai jos o istorie in documente oficiale a Universitatii Politehnice Bucuresti in perioda 1816-1980

PAGINI DE ISTORIE IPB 1816-1980






 
DUPĂ 40 DE ANI... A L B U M J U B I L I A R 1970 - 2010 PROMOŢIA 1970 A FACULTĂŢII ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII INSTITUTUL POLITEHNIC BUCUREŞTI

Pentru vizionarea albumului faceti clik pe link-ul de culoare albastra de mai sus





                                              DUPĂ 40 DE ANI...

 

                              A L B U M   J U B I L I A R

                                              1970 - 2010

 

               PROMOŢIA 1970 A FACULTĂŢII ELECTRONICĂ ŞI

                                   TELECOMUNICAŢII


 

                            INSTITUTUL POLITEHNIC BUCUREŞTI
intilnire 40 compresat2

 



Generatia Silicon Valley



Au absolvit in 1960 Facultatea care azi se numeste de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei. Pe vremea aia, ideea de calculator exista doar in unele creiere, iar la Internet chiar nu se gandea nimeni. Ceva mai tarziu, unii dintre ei au emigrat si au contribuit direct la infaptuirea visului, in celebra Silicon Valley din California. Restul, „cu vana de aventurieri”, au ramas aici si au incercat sa-si faca meseria cum au stiut mai bine. N-au ajuns celebri, in sensul acordat azi notorietatii, dar au contribuit, pe felia lor, la ridicarea acelui „morman de fiare vechi” care avea sa fie, dupa 1989, industria romaneasca.

Generatia „Silicon Valley” de Romania, dupa 50 de ani

Pentru vizionarea materialului faceti clik pe link-ul de culoare albastra de mai sus
 
ŞCOALA ROMÂNESCĂ DE ELECTRONICĂ DE LA ORAN


nicu dragulanescu


ŞCOALA ROMÂNESCĂ DE ELECTRONICĂ DE LA ORAN
de prof.univ.dr.ing. Nicolae-George DRĂGULĂNESCU
Motto: "God, grant me the serenity to accept the things I cannot change, Courage to
change the things I can change, And wisdom to know the difference." (”Dă-mi, Doamne,
seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le
pot schimba şi înţelepciunea de-a cunoaşte diferenţa dintre ele.”) (Reinhold NIEBUHR)
1.INTRODUCERE
În dimineaţa zilei de 20 decembrie 1977 (un an de care-şi amintesc mulţi
concetăţeni datorită puternicului cutremur de pământ ce avusese loc în seara zilei de 4
martie 1977), la Aeroportul internaţional "Otopeni"1 al Bucureştiului, şase familii de
profesori2 ai Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii3 din Institutul Politehnic
Bucuresti4 - printre care mă aflam şi eu - se îmbarcau la bordul unui avion Boeing 737 al
companiei Air Algerie cu destinaţia oraşul Alger (capitala Algeriei5). Dacă, pentru cei
mai mulţi dintre colegii mei, acest voiaj reprezenta prima lor călătorie în exteriorul
României şi/ sau primul zbor cu avionul, pentru unii dintre ei această premieră a fost şi o
„invitaţie” ba chiar o poartă deschisă spre cunoaşterea multor altor state şi/ sau chiar spre
emigrare (un drept fundamental al omului, aproape deloc respectat în acel moment, în
România).........

Pentru a accesa intregul articol faceti clik pe link-ul de culoare albastra de deasupra pozei autorului
 
nicu dragulanescu



Scurt istoric

Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din Universitatea Politehnica din Bucuresti
prof.univ.dr.ing. Nicolae George Dragulanescu

Moto: „Nu zidurile fac o scoala, ci spiritul care domneste într-însa“
(Regele Ferdinand I, 1923)


Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, FET din Bucuresti (în prezent - Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei, FETTI, www.electronica.pub.ro) a fost înfiintata în anul 1953, în cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti, IPB (în prezent - Universitatea Politehnica din Bucuresti, UPB, www.pub.ro), prin Hotarârile Consiliului de Ministri, HCM, nr. 2688/1953, 2727/ 1953 si prin Ordinul Ministrului Învatamântului, OMI, nr. 5108/ 1953. FET din Bucuresti s-a constituit prin contopirea Sectiei de Electronica si înalta frecventa (cu specializarile Electronica industriala, Radiofrecventa si Audiofrecventa) ce pre-exista la Facultatea de Electrotehnica din Institutul Politehnic din Bucuresti, cu Sectia de Telecomunicatii P.T.T. ce functiona în cadrul din Bucuresti.
FET din Bucuresti avea la înfiintarea ei, în anul 1953, trei sectii de specializare: Electronica si Radiotehnica industriala, Radiocomunicatii si Comunicatii telefono – telegrafice.

Cadrele didactice de specialitate din FET erau pe atunci grupate în doua catedre:
1. Catedra de Electronica (cu 13 posturi), sef de catedra prof. Tudor Tanasescu. Din aceasta catedra mai faceau parte, la înfiintare: prof. Edmond Nicolau, prof. Cristofor Vazaca, conf. Paul Dan, conf. Stere Roman, lector Moise Berladschi, lector Anton Necsulea, as. Mihai Draganescu, as. Aurel Georgescu, as. Vlad Pauker, as. Alexandru Popescu, as. Alexandru Andrei, as. Carmi Goldstein.
2. Catedra de Electrocomunicatii (cu 14 posturi), sef de catedra prof. Gheorghe Cartianu. Din aceasta catedra mai faceau parte, la înfiintare: prof. Matei Marinescu, prof. Sergiu Condrea, prof. Alexandru Spataru, conf. Mircea Bubulac, conf. Adrian Valeriu, conf. Aurel Dumitrescu, conf. Ernest Gross, lector Mihai Popescu, lector Viniciu Nicolescu, as. Alexandru Preda, as. George Rulea, as. Ion Teodorescu, as. Gheorghe Balacciu.

A. Anii 1900-1953
Înfiintarea, în anul 1953, a Facultatii de Electronica si Telecomunicatii din cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti a fost precedata si facilitata de mai multe importante evenimente - pe plan politic, stiintific si tehnic - ce s-au succedat în România, în prima jumatate a secolului al XX-lea. Astfel, în 1901, Fizicianul Dragomir M. Hurmuzescu (1865-1954) - profesor la Iasi> si bine cunoscut inventator al dielectrinei si electroscopului - reface la Iasi celebrele
experimente de radiocomunicatii ale lui Guglielmo Marconi si Alexandr Popov, prefigurând aparitia radiofoniei românesti. El înfiinteaza primul Laborator de electricitate (denumit „de fizica experimentala") din România, laborator ce avea sa stea la baza primei Scoli de electricitate în cadrul . Ulterior, Dragomir Hurmuzescu devine director al Electrotehnic Universitar> din Bucuresti. În 1922, sub conducerea sa, începe sa functioneze la Bucuresti (denumita si
Radiotelefonica din România>. Sub coordonarea lui Dragomir Hurmuzescu, sunt realizate si testate în România primele posturi experimentale de radiodifuziune pe unde medii (1927) si pe unde scurte (în 1928). La 1 noiembrie 1928 este difuzata în eter prima emisiune radiofonica oficiala din România.

În anul 1905, când la Bucuresti este data în exploatare prima centrala telefonica automata, la Budapesta, fizicianul ardelean Augustin Maior (1882-1963) reuseste - dupa absolvirea studiilor sale superioare în cadrul universitatilor din Budapesta si Viena - sa efectueze un original si important experiment de telefonie multipla (în cadrul Statiei experimentale a Postelor din Budapesta), transmitând simultan, pe o singura linie telefonica de 15 km, 5 convorbiri distincte, fara ca semnalele aferente sa interfereze. Ulterior, el abordeaza fundamentele teoretice ale telefoniei multiple prin multiplexare de frecventa, în cadrul unor lucrari proprii fundamentale publicate în 1907 si 1914 în revista The Electrician (de exemplu: „The Use of High Frequency Alternative Current in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission"). În 1914, la Bucuresti, sub conducerea profesorului Emil Giurgea (1885-1950), de la , este construit primul post românesc de radiotelegrafie având 8 kW (ce va fi înlocuit în 1915 cu un post de 150 kW). Ambele posturi sunt utilizate exclusiv pentru realizarea comunicatiilor telegrafice cu strainatatea. În Translivania, Augustin Maior - numit în anul 1919 profesor titular începe sa predea cursurile intitulate „Electricitate si magnetism" si „Acustica si optica" (ale caror manuale au fost publicate ulterior în mai multe editii, punându-se astfel bazele învatamântului de telecomunicatii) si functioneaza ca decan al Facultatii de Stiinte a acestei universitati, între anii 1929-1946.

   Scoala Politehnica din Bucuresti, înfiintata la 10.06.1920, este succesoarea si Sosele> (înfiintata la 01.04.1881, sub conducerea inginerului Gheorghe Duca (al carui monument se afla si în prezent, în apropierea "vechiului local" din str. Polizu nr.1). Aceasta scoala a provenit din Poduri, Sosele si Mine> (având durata studiilor de 5 ani), înfiintata la 30.10.1867 din Sosele, Mine si Arhitectura> ce fusese înfiintata la 01.10.1864. Dar prima scoala tehnica superioara cu predare în limba româna a fost înfiintata în anul 1818, de Gheorghe Lazar, la Mânastirea din Bucuresti (situata pe actualul amplasament al Universitatii din Bucuresti). De remarcat ca limba folosita în cadrul învatamântului a fost limba greaca, pâna în anul 1818 când, la initiativa lui Gheorghe Lazar, s-a trecut la limba româna în învatamântul la toate nivelurile. Aceasta scoala a fost reorganizata în anul 1832, în cadrul, fondat în 1694 sub denumirea . Colegiul includea atunci treptele denumite "umanioare" (gimnaziu) de 4 ani, "învataturi complementare" de 3 ani si "cursuri speciale" (învatamânt superior, 3 ani). La initiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, aceasta academie a fost divizata, ramura sa academica devenind , iar cea de educatie secundara fiind reorganizata în scoala denumita ulterior Liceul „Nicolae Balcescu" si Colegiul National „Sfântul Sava".
La SPB (înfiintata prin Decretul nr. 2521 din 10.06.1920 si având 4 Sectiuni - Electromecanica, Constructii, Mine si Metalurgie, Sectia Industriala) încep sa fie predate în mod sistematic, pentru prima data în România, cunostinte privind comunicatiile electrice, la Sectiunea de Electromecanica, în cadrul cursului intitulat „Principii de telegrafie si telefonie", predat de asistent suplinitor Ion (Iancu) Constantinescu. Se poate considera ca initiativa rectorului prof.Nicolae Vasilescu - Karpen – ce era receptiv la tot ceea ce începusera sa însemne comunicatiile electrice în lume, pe la începutul secolului al XX-lea - de a introduce în Politehnica din Bucuresti> acest prim curs de comunicatii electrice marcheaza practic începutul învatamântului superior românesc de comunicatii (asa cum telegraful a deschis, de fapt era comunicatiilor electrice).
În 1924, în cadrul aceleasi Sectiuni de Mecanica si electricitate din SPB, apare Sub-sectiunea de Telegrafie-telefonie, în cadrul careia conf. Ion (Iancu) Constantinescu preda cursurile „Telefonie, telegrafie, electrocomunicatii" (1925), „Constructii de linii aeriene" (1935) si „Transmisiuni electromagnetice". (1941). În 1929, Sub-sectiunea de Telegrafie-Telefonie îsi schimba denumirea în Sub-sectiunea de Electrocomunicatii si este organizata pe doua directii de specializare denumite Transmisiuni telefonice si telegrafice si Radiocomunicatii. Ele erau axate pe cursuri specializate omonime (cursul „Radiocomunicatii" fiind predat de conf. Tudor Tanasescu). Tot atunci sunt înfiintate primele laboratoare ale Sub-sectiunii de Electrocomunicatii, permitând efectuarea a 16 lucrari de laborator la cursurile „Transmisiuni telefonice si telegrafice" si „Radiocomunicatii".
În 1925, la Bucuresti, sunt efectuate primele emisiuni radiofonice din România, cu ajutorul unui emitator de radiodifuziune realizat prin contributia esentiala a dr.ing. Emil Patrascu (1894-1967), fost colaborator al lui Dragomir Hurmuzescu si profesor la (în cadrul caruia el preda cursurile intitulate „Telegrafie fara fir" si „Tuburi electronice").
În 1927 si 1928
, la Bucuresti, cu contributia esentiala a lui Dragomir Hurmuzescu, sunt puse în functiune primele posturi emitatoare de radio pe unde medii, respectiv scurte, în 1928 înfiintânduse, în Bucuresti, Postul National de Radio al Societatii de Difuziune Radiotelefonica din România (o organizatie precursoare a actualei Radiodifuziuni Române), bazat initial pe acelasi emitator construit dupa proiectul dr. ing. Emil Patrascu.

Tot în anul 1927
si tot la Bucuresti, inginerul Sergiu Condrea publica un curs intitulat „Telefonie si telegrafie fara fir". În 1930, inginerul Tudor Tanasescu publica la Bucuresti> un curs intitulat „Radiocomunicatii" (având 375 pagini), iar în 1940 sustine – tot la - teza sa de doctorat intitulata „The Operating Conditions of Modulated Radio Amplifiers".
În 1937, la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, au loc primele transmisiuni experimentale de televiziune în alb si negru. În acelasi an, începe fabricatia primelor radioreceptoare pentru public, exclusiv cu modulatie de amplitudine, la întreprinderea S.A.R. Philips - Bucuresti.
(Această întreprindere avea să furnizeze, timp de 11 ani, cca. 60.000 radioreceptoare cu tuburi electronice (prin asamblarea unor seturi de componente importate din Olanda) înainte de-a fi naţionalizată în 1948, devenind fabrica . Această întreprindere, unică în România ca şi S.A.R. Philips – Bucureşti, a produs şi comercializat, începând din 1949, alte tipuri de radioreceptoare cu tuburi electronice (prin asamblarea unor seturi de componente importate din URSS şi alte ţări socialiste), avea să devină, în 1960, Întreprinderea/ Uzinele din Bucureşti, destinată producţiei de radioreceptoare şi televizoare, prin asamblarea de componente provenind din import (tot mai puţine) sau fabricate în România (tot mai multe).)

În 1938, se transforma în (prin Decretul nr. 3799 din 4.11.1938), având 5 facultati (în loc de sectiuni). Astfel, Sectiunea de Mecanica si Electricitate devine Facultatea de Mecanica si Electricitate. Sub-sectiunea de Electrocomunicatii, înfiintata în 1929, ramâne în cadrul Sectiunii de Electromecanica din Facultatea de Mecanica si Electricitate, mentinându-si directiile de specializare (Telegrafie-telefonie si Radiocomunicatii). Primele cadre didactice care au predat cursuri de specialitate în cadrul Subsectiuniide Electrocomunicatii au fost: Ion (Iancu) Constantinescu (cursul "Telefonie-telegrafie"); Tudor Tanasescu (cursul „Radiocomunicatii", la care era asistent Gheorghe Cartianu); Sergiu Condrea (cursul „Aparate si instalatii telefonice"); Octav Costacea (cursul „Aparate si instalatii telegrafice"); Nicolae Dumitrescu (cursul „Linii telegrafice si telefonice"); Matei Marinescu (cursurile „Electroacustica" si „Aparate telefonice si telegrafice").
În 1941, la, Catedra de Fizica generala, climatologie si meteorologie devine Catedra de Radiocomunicatii (prin decretul nr. 3134 din 11 noiembrie 1941).
La Timisoara, în 1942, prof. Remus Radulet publica la un curs intitulat „Radiotehnica generala". Ca urmare a reformei învatamântului din 1948, devine
Politehnic din Bucuresti>, IPB (prin Decretul prezidential nr. 175 din 03.08.1948 si decizia Ministerului Învatamântului Public nr. 29652/ 01.12.1948 a Ministerului Învatamântului Public), urmând a functiona cu 4 facultati: Facultatea de Electrotehnica, Facultatea de Mecanica, Facultatea de Chimie Industriala si Facultatea de Textile. În cadrul Facultatii de Electrotehnica având doua sectii si sapte catedre - se înfiinteaza Sectia de Electronica (cealalta sectie fiind cea de Masini si Aparate electrice) care are patru specializari: Aparate electronice industriale, Aparate de electrocomunicatii, Radiofrecventa si Radiodifuziune. Este înfiintata si o noua catedra de specialitate denumita Catedra de Înalta frecventa si electronica, având ca sef de catedra pe profesorul Tudor Tanasescu. Disciplinele asigurate de aceasta catedra sunt urmatoarele: „Tuburi electronice" (prof. Tudor Tanasescu), „Tehnica înaltei frecvente" [prof. Ion (Iancu) Constantinescu], „Radiocomunicatii" (prof. Matei Marinescu), „Aplicatii speciale ale înaltei frecvente" (conf. Stere Roman), „Telegrafie cu fir, semnalizari" (conf. Boris Vulpanovici), „Telefonie cu fir" (conf. Sergiu Condrea), „Electroacustica", „Calculul si fabricarea pieselor de electrocomunicatii" (conf. Mihail Mânjineanu).
   De mentionat ca, în cadrul Catedrei de Electricitate a Facultatii de Electrotehnica, era prevazut si un curs intitulat „Masurari electrice în înalta frecventa” (predat de conf. Edmond Nicolau).
   În 1949, printr-o noua decizie a Ministerului Învatamântului Public (nr. 76797/1949), la Sectia de Electronica din Facultatea de Electrotehnica a IPB sunt introduse noi cursuri/ discipline: “Protectia liniilor” (conf. Edmond Nicolau), „Unde si circuite” [prof. Ion (Iancu) Constantinescu], „Centrale telefonice” (conf. Sergiu Condrea), „Radiocomunicatii” (prof. Tudor Tanasescu, conf. Cristofor Vazaca), „Aparate si instalatii radioelectronice” (conf. Stere Roman), „Telefonie la mare distanta” (conf. M. Mînjineanu), „Aparate si instalatii telegrafice si telefonice” (conf. Boris Vulpanovici). Cele patru specializari mai sus mentionate ale Sectiei de Electronica aveau, în primii trei ani de studiu, cursuri/ discipline comune (ca, de exemplu: „Tuburi si circuite electronice”, „Tehnica înaltei frecvente”, „Masurari în înalta frecventa”, „Aplicatiile electronicii”) - toate specializarile diferentiindu-se doar prin câteva cursuri/ discipline specifice anului 4 de studii, astfel:
- disciplinele „Electronica industriala”, „Instrumente electronice”, „Piese pentru înalta frecventa”- pentru specializarea Aparate electronice industriale
- disciplinele „Tuburi electronice”, „Radiocomunicatii I”, „Piese pentru înalta frecventa”, „Telegrafie cu fir”, „Radiocomunicatii II” - pentru specializarea Aparate de electrocomunicatii
- disciplinele „Circuite electronice”, „Filtre, linii si antene”, „Receptori”, „Emitatori”, „Bazele radioelectronicii si televiziunii” - pentru specializarea Radiofrecventa
- disciplinele „Electroacustica”, „Antene si propagare”, „Radiocomunicatii II” - pentru specializarea Radiodifuziune

   În anul 1950 prof. Gheorghe Cartianu pune în functiune primul post emitator de radio pe unde ultrascurte cu modulatie de frecventa.
   În anul universitar 1950/1951, Catedra de Înalta frecventa si electronica (din cadrul Sectiei de Electronica a Facultatii de Electrotehnica din IPB ) se divide în doua structuri : Catedra de Circuite electronice (sef de catedra prof. Tudor Tanasescu) si Catedra de Bazele radiotehnicii (sef de catedra prof. Gheorghe Cartianu). Totodata apar si noi cursuri/ discipline:
- La Catedra de Circuite electronice sunt introduse disciplinele: „Circuite electronice” (prof. Tudor Tanasescu), „Aparate electronice” (prof. Tudor Tanasescu, as. M.Berladski, as. Mihai Draganescu), „Aparate electronice” (conf. Stere Roman, as. A. Georgescu), „Tehnica vidului si constructia tuburilor electronice” (conf. Paul Draghicescu), „Masurari în înalta frecventa” (prof. Edmond Nicolau, as. Alexandru Popescu), „Materiale si piese electronice” (conf. Paul Dan).
- La Catedra de Bazele radiotehnicii sunt introduse disciplinele : „Bazele radiotehnicii” (prof. Gh. Cartianu), „Filtre, linii si antene” (prof. Gh. Cartianu, as. Gh. Rulea), „Emitatori” (conf. Alexandru Spataru, as. Ion Teodorescu), „Receptori” (conf. Alexandru Spataru, as. Viniciu Nicolescu), „Bazele radiolocatiei si Televiziune” (conf. Mircea Bubulac), „Propagare si antene” (conf. Edmond Nicolau), „Telefonie si curenti purtatori” (prof. Sergiu Condrea, as. Alexandru Marcel Andrei), „Telefonie si Semnalizari” (conf. Aurel Dumitrescu), „Studiouri si înregistrari” (conf. Ernest Gross).
   În 1951, , IPB, este reorganizat (prin HCM nr. 1056 din 02.10.1951) pentru a include 6 facultăţi – trei “vechi” (Electrotehnică, Mecanică, Chimie industrială) şi trei noi (Energetică, Metalurgie, Ingineri economişti). În Facultatea de Electrotehnică a IPB (decan conf. Roman Stere) exista Secţia de Electronică şi înaltă frecvenţă având trei specializări: Electronică industrială, Radiofrecvenţă, Audiofrecvenţă. Această structură se păstrează până în anul 1953 când se înfiinţează în cadrul I.P.B., mai întâi Facultatea de Electronică, apoi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii.
   De menţionat că primele laboratoare ale FET au fost cele ale Sub-secţiunii de Electrocomunicaţii (înfiinţată în 1929), laboratoare care au funcţionat în localul Şcolii Politehnice din Bucureşti, strada Polizu nr.1 (local denumit ulterior „localul Polizu"), în corpul D (care fusese dat în funcţiune în 1920). Pe măsura dezvoltării învăţământului de comunicaţii electrice, au fost amenajate ulterior alte noi laboratoare şi în corpurile de clădire F (construit în 1927), A (supraetajat cu nivelele 2 şi 3, în anul 1927) şi P (construit ulterior). Secretariatul FET - destinat studenţilor - a funcţionat iniţial în corpul L şi apoi în corpul A, la parter, din „localul Polizu". De menţionat că Biblioteca FET a primit sedii modeste, dar special amenajate, în corpurile F şi apoi A din acelaşi „local Polizu" (unde există şi în 2010!).

B. Anii 1953-1990
   În anul 1955
este inclusă în FET din Bucureşti - sub denumirea Secţia de Centralizări - semnalizări feroviare (CSF) - şi Secţia de Telecomunicaţii CFR de la Institutul de Căi Ferate din Bucureşti, eveniment care determină şi înfiinţarea unei noi catedre, Catedra de Centralizări - Semnalizări Feroviare. Astfel, în 1955, cadrele didactice de la disciplinele de specialitate din FET se grupează în 4 catedre.
1. Catedra de Electronică (cu 14 posturi) - cu prof. Tudor Tănăsescu, şef de catedră şi având practic aceleaşi cadre didactice ca la înfiinţare, în 1953.
2. Catedra de Radiocomunicaţii (cu 20 de posturi) - cu prof. Gheorghe Cartianu, şef de catedră. Din această catedră făceau parte cadrele didactice existente în 1953 la Catedra de Electrocomunicaţii, cu excepţia prof. Sergiu Condrea (care fusese numit şef de catedră la Catedra de Telefonie - Telegrafie).
3. Catedra de Telefonie - Telegrafie (cu 23 posturi) - cu prof. Sergiu Condrea, şef catedră.
4. Catedra de Centralizări - Semnalizări Feroviare (cu 12 posturi) - cu conf. Ion Popa, şef de catedră.
Totodată, Secţia de Electronică şi Radiotehnică industrială este redenumită Secţia de Electronică Industrială.

   În anul 1955 prof. Edmond Nicolau publică un curs intitulat „Măsurători în radioelectronică" - http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1948-1992/1956/.
La 21.08.1955 încep primele emisiuni experimentale de TV alb-negru cu caracter regulat, utilizând echipamente concepute şi realizate de o echipă condusă de prof. Alexandru Spătaru.
În anul universitar 1956-1957, în catedrele FET din Bucureşti funcţionau următorii profesori "bază" (titulari) şi "cumularzi" („cumul" cu altă funcţie) :
1. Catedra de Electronică (profesor şef de catedră bază Tudor Tanasescu; profesor bază Edmond Nicolau; profesor cumul Cristofor Vazaca; conferenţiar bază Paul Dan; conferenţiar cumul Roman Stere; lectori bază: Moise Berladschi, Mihai Drăgănescu, Vlad Pauker; asistenţi bază: Dorel Bemstein, Pantelimon Constantin ; asistenţi cumul: Gheorghe Ianculescu, Nicolae Vîlcov.
2. Catedra de Radiocomunicaţii (profesor şef de catedră bază : Gheorghe Cartianu; profesori bază: Matei Marinescu, Edmond Nicolau, Alexandru Spătaru; conferenţiar cumul: Mircea Bubulac, Ion Fait, Eli Katz; lectori bază: Viniciu Nicolescu, George Rulea, Ion Teodorescu; asistenţi bază; Andrei Mircea, Dumitru Stanomir, Constantin Şerbu, Gheorghe Vrînceanu; asistenţi cumul : Gheorghe Balarcin, Mihai Popov, Mugur Savescu; Gheorghe Raducanu.
3. Catedra de Telefonie – Telegrafie (profesor şef de catedra bază Sergiu Condrea), profesor cumul Nicolae Marinescu, Carol Şor; conferenţiar cumul: Alexandru Bodega, Constantin Botez, Mircea Drăghicescu, Milan Mănciulescu, Mihai Mînjineanu, Iosif Morcinschi, Ion Popa, Dinu Tenea; lectori bază: Eneea Barbu, Cristofor Falisiu; lectori cumul: Andrei Buzescu; asistenţi bază Mihai Măruţă ; asistenţi cumul: Petre Datculescu, Gheorghe Pisău, Matei Steiner, Ion Uidila, Vasile Vasilache, Stefan Vîlsan.
4. Catedra de Centralizări - Semnalizări Feroviare (conferenţiar şef de catedră bază Ioan Popa; conferenţiar cumul: Emil Goilav, Paul Mihailescu, Aurel Novac, Iulian Pop, Ştefan Turi; lectori cumul Petre Boarnă; asistenţi cumul Gheorghe Duţu, Leonida Filderer, Tiberiu Noaghea, Nicolae Popa, Constantin Zaiţ.

Între anii 1956-1959 Secţiile de Electronică industrială şi de Radiocomunicaţii din cadrul FET din Bucureşti sunt contopite sub denumirea de Secţia de Electronică şi Radiocomunicaţii.
În anul 1957 se înfiinţează în cadrul FET din Bucureşti Secţia de Tehnică nucleară (având iniţial doar 10 studenţi) ce avea să devină, peste câţiva ani, Secţia de Ingineri fizicieni, iar în 1969 – Secţia de Ingineri fizicieni pentru dispozitive electronice.
Tot în anul 1957, la Bucureşti, încep primele emisiuni regulate de televiziune în alb şi negru (cu 625 linii)
În anul 1959, Secţia de Electronică şi Radiocomunicaţii a FET din Bucureşti se scindează în Secţia de Electronică şi automatică şi Secţia de Radiocomunicaţii, iar în anul 1962 Secţia de Radiocomunicaţii şi radiotehnică devine Secţia de Radiotehnică. Tot atunci, Secţia de Electronică industrială şi automatică se divide în două secţii:
- Secţia de Electronică industrială – ce rămâne la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din IPB
- Secţia de Automatică – ce se transferă la Facultatea de Energetică din IPB
În anul 1960 sunt fabricate în România primele televizoare monocrome (la Întreprinderea din Bucureşti).
În anul 1961, după decesul prof. Tudor Tănăsescu, conducerea Catedrei de Electronică este preluată de prof. Alexandru Spătaru care înfiinţează, în anul universitar 1962-1963, un colectiv de cercetare destinat televiziunii în culori.
În anul 1962, conf. Mihai Drăgănescu – coautor în 1957 al unei inedite lucrări publicate de Editura Tehnică şi intitulate "Circuite cu tranzistore" (coordonată de prof. Tudor Tănăsescu) - publică la Editura Academiei o amplă lucrare intitulată „Procese electronice în dispozitivele semiconductoare de circuit" - una dintre primele cărţi de autor din lume în domeniul teoriei dispozitivelor semiconductoare, cu contribuţii si capitole originale (Această lucrare – prima cu acest subiect în România, dar destinată, în principal, învăţământului superior – a fost precedată în 1957 de o carte intitulată „Tranzistorul", scrisă de prof. Stere Roman şi publicată de Editura Tehnică (într-o colecţie pentru radiofonişti), fiind destinată mai ales radioamatorilor şi inginerilor din producţie).

În anul 1963 Catedra de Electronică se scindează în Catedra de Tuburi şi Circuite Electronice (devenită ulterior Catedra de Tuburi Electronice şi Tranzistoare) - condusă de prof. Mihai Drăgănescu - şi Catedra de Electronică Aplicată - condusă de prof. Alexandru Spătaru.
În anul 1964, prof.Alexandru Spătaru realizează primele transmisiuni experimentale de televiziune în culori (pe standard NTSC), între sediul FET din str. Polizu nr.1, Bucureşti şi pavilionul Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale, EREN (actualmente sediul TIBCO).
În Tabelul 1 sunt prezentate, cu titlu de exemplu, disciplinele studiate de subsemnatul pe parcursul celor cinci ani de studenţie (1965-1970), în cadrul FET din Bucureşti, conform diplomei de inginer acordate (în urma prezentării unui proiect de diplomă şi după susţinerea examenului de stat, în 1970).

Tabel 1 – Lista disciplinelor studiate în cadrul FET, secţia Electronică industrială,
între anii 1965-1970
Anul I
(1965 - 1966)
Anul II
(1966 - 1967)
Anul III
(1967 - 1968)
Anul IV
(1968 - 1969)
Anul V
(1969 - 1970)
- Analiză matematică I+II
- Geometrie analitică şi diferenţială  I+ II
- Geometrie descriptivă şi aplicată
- Chimie
- Desen I+II
- Socialism ştiinţific
- Tehnologia materialelor şi maşini unelte
- Mecanică  I
- Limba străină
- Educaţie fizică şi sport
- Matematici speciale I+ II
- Mecanică II
-      -  - Rezistenţa materialelor
-            - Bazele electrotehnicii I+II
- Economie politică
- Mecanisme şi elemente constructive de mecanică fină
- Fizica I + II
- Limba străină
- Practica în producţie
-   - Materialism dialectic
-          - Bazele electrotehnicii III
-          - Fizica III
-          - Bazele radiotehnicii I+II
-          - Tuburi, tranzistoare şi circuite electronice I+II
-          - Măsuri electrice şi electronice
-          - Limba străină
-          - Practica în producţie
- Tuburi, tranzistoare şi circuite electronice III
- Aparate electronice
- Amplificatoare
- Maşini şi instalaţii electrice
- Electronică industrială I
- Teoria transmisiei informaţiei
- Automatizări
- Practica în producţie
-
- Electronică industrială II
- Televiziune industrială şi osciloscopie
- Calculatoare electronice
- Evidenţă contabilă
- Economia, organizarea şi planificarea întreprinderilor

Anul I

(1965 - 1966)

Anul II

(1966 - 1967)

Anul III

(1967 - 1968)

Anul IV

(1968 - 1969)

Anul V

(1969 - 1970)

- Analiză matematică I+II

- Geometrie analitică şi diferenţială  I+ II

- Geometrie descriptivă şi aplicată

- Chimie

- Desen I+II

- Socialism ştiinţific

- Tehnologia materialelor şi maşini unelte

- Mecanică  I

- Limba străină

- Educaţie fizică şi sport

- Matematici speciale I+ II

- Mecanică II

-      -  - Rezistenţa materialelor

-            - Bazele electrotehnicii I+II

- Economie politică

- Mecanisme şi elemente constructive de mecanică fină

- Fizica I + II

- Limba străină

- Practica în producţie

-   - Materialism dialectic

-          - Bazele electrotehnicii III

-          - Fizica III

-          - Bazele radiotehnicii I+II

-          - Tuburi, tranzistoare şi circuite electronice I+II

-          - Măsuri electrice şi electronice

-          - Limba străină

-          - Practica în producţie

- Tuburi, tranzistoare şi circuite electronice III

- Aparate electronice

- Amplificatoare

- Maşini şi instalaţii electrice

- Electronică industrială I

- Teoria transmisiei informaţiei

- Automatizări

- Practica în producţie

-            

- Electronică industrială II

- Televiziune industrială şi osciloscopie

- Calculatoare electronice

- Evidenţă contabilă

- Economia, organizarea şi planificarea întreprinderilor

(Note: părţile I, II şi III ale unui curs aveau, fiecare, durata unui semestru ; disciplinele din anul V erau studiate doar în primul semestru, cel de-al doilea semestru fiind rezervat realizării proiectului de diplomă.)

   În anul 1967, Secţia de Centralizări-semnalizări feroviare îşi schimbă denumirea în Secţia de Telecomenzi Feroviare şi rămâne în FET din Bucureşti sub această denumire până în anul 1973, când se mută la Facultatea de Transporturi din IPB. Totodată şi Catedra de Centralizări - Semnalizări Feroviare trece la Facultatea de Transporturi din IPB, sub denumirea de Catedra de Telecomenzi Feroviare.
Secţia de Comunicaţii Telefono-Telegrafice îşi păstrează denumirea de la înfiinţarea FET din Bucureşti, în 1953, până în anul 1967, când îşi schimbă denumirea în Secţia de Telefonie-Telegrafie.
   În anul 1968 apare o nouă lege a învăţământului vizând „strânsa integrare a învăţământului cu producţia şi cercetarea". În învăţământul tehnic superior se organizează cursuri de zi cu durata de 5 ani pentru ingineri şi de 3 ani pentru sub-ingineri, precum şi cursuri serale cu durata de 4 ani, pentru ingineri. Este adoptat un nou sistem de doctorat, iar IPB ajunge la 14.500 studenţi.
În consecinţă, în anul 1969 se înfiinţează în cadrul FET din Bucureşti şi o Secţie de subingineri Electronică, iar în anul 1972 şi o Secţie de subingineri Telefonie-Telegrafie, ambele având durata învăţământului de doar 3 ani. Astfel, până în anul 1972 inclusiv, FET din Bucureşti funcţionează cu 5 secţii de specializare şi 4 catedre de profil, dintre care 2 secţii (Radiotehnică respectiv Telefonie-Telegrafie) şi 2 catedre (Catedra de Radiocomunicaţii, respectiv Catedra de Telefonie-Telegrafie) continuă să reprezinte domeniul comunicaţiilor, cifra de şcolarizare anuală în acest domeniu, fiind de 90 de locuri (dintr-un total de 250).
   De menţionat că, datorită numărului tot mai mare de studenţi, până la darea integrală în folosinţă, între anii 1970-1972, a "noului local" al Institutului Politehnic din Bucureşti, numeroase cursuri, proiecte şi seminarii organizate de FET (ca şi de alte facultăţi) sunt desfăşurate în exteriorul „localului Polizu", în diferite alte localuri ale Ministerului Învăţământului, mai mult sau mai puţin adecvate în acest scop. Ele erau situate toate în sectorul 1 din Bucureşti - în bd.1 Mai („localul 1 Mai"), calea Victoriei („localul Victoriei"), str. Ştefan Furtună („localul 303"/ "Căminul1" şi „Căminul 2"), în prezent str. Mircea Vulcănescu, şi str. Mihail Moxa („localul Moxa"). Pe măsură ce au fost date în folosinţă noile spaţii universitare, IPB a abandonat utilizarea acestor localuri...
   De remarcat că, în cadrul "noului local" al Institutului Politehnic din Bucureşti (situat în Bucureşti, sector 6, Splaiul Independenţei nr.313 şi având, în final, în 1984, o suprafaţă desfăşurată de 174.000 mp, cu o capacitate de 30.000 studenţi şi un campus de peste 100 ha), FET din Bucureşti nu a primit o clădire proprie. Această situaţie s-a datorat unei decizii la cel mai înalt nivel conform căreia, având în vedere planurile de dezvoltare naţională, facultatea ar fi trebuit să primească un local special proiectat, ce urma să fie construit ulterior (în „etapa a 2-a"), în cadrul, în scopul „integrării învăţământului cu cercetarea, proiectarea şi producţia". Dar această etapă, până la urmă, nu s-a mai realizat, cu resursele financiare aferente preferându-se construirea unor importante capacităţi de cazare în căminele studenţeşti de la Regie.
   Între anii 1971-1980, mai toate laboratoarele FET din Bucureşti – ca şi unele laboratoare din alte facultăţi ale IPB - sunt dotate cu numeroase aparate electronice de măsură şi alte echipamente electronice specifice fabricate în ţară, în principal la Întreprinderea de Aparate Electronice de Măsură şi Industriale, IEMI, din Bucureşti, platforma Pipera, ce intrase în funcţiune în anul 1968. Printre aceste aparate – concepute de cercetătorii şi proiectanţii de la Institutul de Cercetări Electronice, ICE, din Bucureşti – cele mai numeroase sunt: sursele autoprotejate de alimentare cu tensiune continuă stabilizată (tip I-4102, I-4103, I-4104, I-4108, I-4115), generatoarele de semnal şi funcţii (tip E-0501, E-0502, E-0505, E-0507, E-0508), osciloscoapele (tip E-0101, E-0102, E-0108, E-0109, E-0110), frecvenţmetrele digitale (tip E-0204, E-0205, E-0206, E-0207, E-0208), multimetrele electronice digitale (tip E-0302, E-0304, E-0308), multimetrele electronice analogice (tip E-0401, E-0402, E-0406, E-0409), punţile RLC şi tranzistormetrele (tip E-0702, E-0704, E-0708, E-0712). Toate aceste aparate fuseseră proiectate şi fabricate în serie, în principal, de inginerii electronişti absolvenţi ai FET din Bucureşti.
   Dar machetele funcţionale de circuite electronice - utilizate în diferite lucrări de laborator - continuă să fie realizate prin „autodotare", ca produse unicat sau de serie foarte mică, fiind concepute, construite şi testate cu forţe proprii de cadrele didactice şi tehnicienii din FET.
   În anul 1971 se înfiinţează în cadrul FET din Bucureşti o nouă catedră de specialitate denumită Catedra de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate, şef de catedră fiind numit prof. Vasile Cătuneanu, decan al FET. În această catedră sunt repartizate mai multe cadre didactice tinere ce au absolvit FET din Bucureşti în anii 1970-1972 [as.Adrian Mihalache, as.Ioan Bacivarov, as.Angelica Dogaru (Bacivarov), as.Paul Şchiopu, as.Simona Vasilescu, as.Dana Gavrilescu, as.Anghel Fleşchiu, as.Doina Moraru, as.Ioan Nicolescu] şi sunt numite câteva cadre didactice de la alte catedre (conf.Marin Drăgulinescu, conf. Ovidiu Iancu, şef de lucrări Paul Svasta, şef de lucrări Ovidiu Dragomirecu, şef de lucrări Marieta Dragomirescu) precum şi câţiva ingineri (ing. Dan Ciulin şi alţii). Acestora li se adaugă, după 1975, alte cadre didactice ca, de exemplu: as. Mihaela Iliescu (Mihuţ), as.Virgil Golumbeanu, as.Florin Popenţiu, as.Monica Popeea, şef de lucrări Orest Oltu şi alţii.
   În anul 1972, la Bucureşti, este pus în funcţiune primul post de televiziune în culori dar, din diferite raţiuni (in principal - absenţa unui emiţător TV în culori dar şi a resurselor tehnice şi umane necesare realizării unei producţii continue de TV în culori) , primele emisiuni de televiziune în culori vor începe abia în 1983 (pe standard PAL B/G  - de menţionat că toate statele vecine, cu excepţia Iugoslaviei, optaseră pentru sistemul francez SECAM (decizie anunţată şi de fostul preşedinte al României, în 1979, cu ocazia vizitei efectuate la noi de fostul preşedinte francez, Valery Giscard d'Estaing). Dar, ulterior, s-a optat pentru sistemul PAL B/G ce asigură performanţe superioare privind reproductibilitatea culorilor şi sensibilitatea la perturbaţii, având şi avantajul, efemer, al incompatibilităţii cu sistemul TV în culori ce funcţiona în mai toate ţările vecinie (!))

   În anul 1974 este aprobat la nivel naţional un nou nomenclator al profilurilor şi specializărilor din învăţământul superior. Ca urmare, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti este încadrată în din IPB şi primeşte o singură specializare pentru învăţământul de 5 ani (Electronică şi telecomunicaţii) şi două specializări pentru învăţământul de sub-ingineri (Electronică şi Telefonie-Telegrafie). În plus, toate "specializările" existente înainte de 1974 sunt redenumite „direcţii de aprofundare". Există cinci asemenea direcţii de aprofundare.
   Între anii 1974-1977, FET din Bucureşti are de şcolarizat, anual, cca. 800 studenţi. De menţionat că IPB şcolariza anual (în cele 12 facultăţi din structura sa), în total, cca. 21.700 studenţi în 1977 şi cca. 27.000 studenţi în 1981, fiind pe parcursul multor decenii cea mai mare instituţie de învăţământ superior din România şi una dintre cele mai mari din Europa Centrală şi de Est. Un număr tot mai mare de studenţi străini – provenind iniţial din Vietnam, ulterior mai mult din Orientul Apropiat şi Africa – sunt înscrişi la cursurile de zi, mai târziu şi la doctorat, în cadrul FET din Bucureşti.
   De menţionat că între anii 1975-1984, cca. 40 familii de cadre didactice ale FET din Bucureşti (iniţial exclusiv asistenţi şi şefi de lucrări, ulterior şi pensionari) sunt detaşate succesiv, pentru câte 2-6 ani, la Institutul de Telecomunicaţii din Oran, în Republica Populară şi Democratică Algeriană, RPDA, o ţară situată în nordul Africii şi având o rată foarte ridicată a natalităţii (astfel încât peste 70% din populaţia ei de cca. 20 milioane locuitori, în 1977, era în vârstă de până la 25 de ani). Această nouă instituţie algeriană de învăţământ superior - având misiunea de-a forma cadrele tehnice superioare de telecomunicaţii necesare noului stat independent, după cucerirea independenţei sale în 1965 - era finanţată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, ONUDI, prin intermediul unui proiect la realizarea căruia au contribuit şi specialişti din România, inclusiv din cadrul FET din Bucureşti. Un rol important în această fază iniţială revine prof.Vasile Cătuneanu, conf.Mariana Beliş şi prof.Alexandru Spătaru. Decizia de-a se recurge la cadre didactice din România a fost facilitată atât de existenţa unui acord româno-algerian de cooperare în domeniul învăţământului (semnat în 1974) cât şi de existenţa unui contract de livrare a unei fabrici complet utilate de centrale telefonice Pentaconta, de către ISCE Uzinexport şi Întreprinderea Electromagnetica din Bucureşti unei noi întreprinderi construite în oraşul Tlemcen. La Institutul de Telecomunicaţii din Oran (al doilea oraş, ca mărime, din RPDA, după capitala Alger), cadrele didactice din România contribuie în mod esenţial, timp de aproape un deceniu, la organizarea şi desfăşurarea învăţământului superior de electronică, predând în limbile franceză şi engleză, câteva zeci de cursuri esenţiale pentru formarea (inginerilor) şi a (sub-inginerilor) necesari Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor din Algeria. În paralel, ei formează - inclusiv prin seminarii, laboratoare şi proiecte - cadrele didactice algeriene menite a-i înlocui după plecarea lor din RPDA, unii dintre ei contribuind şi la organizarea învăţământului superior de electronică în alte universităţi şi centre universitare din RPDA.
În anul 1983, prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Învăţământului nr. 1550/1976 se înfiinţează pe lângă facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din IPB .
În anul 1983, la Bucureşti, încep atât primele emisiuni regulate de televiziune în culori cât şi procesul de automatizare a reţelei telefonice româneşti.
În anul 1985 sunt fabricate în România primele televizoare în culori pe standard PAL (la întreprinderea din Bucureşti).

Tabel 2 – Exemple de produse concepute şi realizate în cadrul catedrelor FET din Bucureşti, între anii 1982-1987, pe bază de contract sau pentru autodotare

Catedra de

Radiocomunicaţii, Telefonie şi  Transmisiuni de Date

Catedra de

Tehnologie Electronică şi Microelectronică

Catedra

de

Electronică Aplicată

Microcontroler mobil pentru sistemul de dispecerizare automată a transportului în comun

Cardioscop - pentru monitorizarea bolnavilor cardiaci

Codor şi decodor cu structură variabilă pentru o familie de 14 coduri ciclice detectoare de erori

Instalaţie pentru afişarea orei exacte şi ceasuri de interval pentru metroul din Bucureşti

Sistem pentru controlul continuu al vitezei vehiculelor de metrou

Set de lucrări de laborator la disciplina „Teoria transmisiunii informaţiei”

Instalaţie telefonică de secretariat electronizată cu 3 posturi / 3 linii şi tastatură senzorială

Radioreleu digital de microunde pentru interconectarea calculatoarelor

Generator de test pentru TELETEXT,  televizor color cu decodor de TELETEXT şi terminal VIDEOTEX

Telecomandă în infraroşu pentru receptoarele TV color tip 3006/3007

Sistem pentru recunoaşterea şi sinteza automată a semnalului vocal

Sistem grafic color pentru vizualizarea şi prelucrarea formelor

Cuptor cu microunde de 7,5 kW

Multiplicator analogic în 4 cadrane

Modem FSK

Vitezometru cu microunde pentru viteze foarte mici

Sistem electronic pentru culegerea, prelucrarea şi afişarea rezultatelor la competiţiile sportive

Echipament electronic pentru electro-alimentarea de siguranţă

Umidometru cu microunde

Tranzistor cu efect de câmp de mică putere cu canal p

Electrostimulator complex pentru masaj şi acupunctură

Modem FSK cu consum redus pentru concentrator telefonic şi comandă programată

Circuite integrate – numărător, latch, decodificator, driver tip MMC 22925 - 22928

Sistem de analiză automată digitală a imaginilor, imaginilor termice, imaginilor microscopice

Radiobaliză

Procesor DIALISP

Termometru electronic

Distorsiometru digital

Vobuloscop de 250 MHz

Debitmetru pentru debite mici

Procesor Pascal

Testor portabil pentru sisteme DELTA

Electrocardiograf

Produse-program DITR-01, MICR-01, ASFIN, SCAN

Sistem automat de supraveghere a circulaţiei mijloacelor de transport în comun.

Sistem electronic de teletransmitere a înregistrărilor de la staţiile seismice

Microcalculator didactic prevăzut cu interpretor de MINIBASIC şi facilităţi de timp real

Aparat pentru măsurarea şi caracterizarea condensatoarelor (idem pentru filtrele piezoelectrice)

Echipament de selecţie, mixare şi efecte speciale pentru televiziune în circuit închis

Convertor rapid D/A pentru conversia imaginii TV

Circuit de cale fără joante izolante pentru Metroul Bucureşti

Pachete de produse-program pentru proiectarea asistată de calculator a filtrelor numerice unidimensionale



   Rezultatele cercetării ştiinţifice desfăşurate în cadrul FET din Bucureşti sunt diseminate prin intermediul unor simpozioane, conferinţe şi seminarii ştiinţifice (ca, de exemplu: simpozionul naţional „Tehnologie Electronică şi Fiabilitate" organizat regulat de FET din Bucureşti între anii 1977-1983, seminarile "Tehnica microundelor" şi "Fibre optice", etc.) precum şi prin comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul Conferinţei Naţionale de Electronică, Telecomunicaţii, Automatizări şi Calculatoare, CNETAC, organizată de FET din Bucureşti, cu participarea a numeroşi specialişti din cercetare, proiectare, producţie şi învăţământ. La a 3-a ediţie a CNETAC - organizată în noiembrie 1986 la sediul facultăţii - sunt prezentate, în cadrul celor 17 secţii ale conferinţei, 253 lucrări elaborate de 386 autori.
   Cadrele didactice ale facultăţii prezintă numeroase comunicări şi la diferite conferinţe ştiinţifice organizate în ţară (cele mai importante fiind „Conferinţa anuală de semiconductoare" – organizată de Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice, ICCE, simpozionul "Realizări în domeniul electronicii profesionale" – organizat de Institutul de Cercetări Electronice, ICE, "Conferinţa de Telecomunicaţii" şi „Conferinţa Naţională de Electronică, Telecomunicaţii, Automatizări şi Calculatoare" – organizate de Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti,"Sesiunea de comunicări a Academiei Militare", simpozionul „SACEP" – organizat de Întreprinderea de Componente Electronice Pasive din Curtea de Argeş, etc.) şi în străinătate (mai mult în fostele ţări socialiste dar şi câteva în SUA, Belgia, etc.).
   Între anii 1982-1987, cercetarea ştiinţifică efectuată de cadrele didactice ale FET din Bucureşti (de multe ori desfăşurată împreună cu studenţi din ultimii ani) a fost valorificată prin 16 brevete, 124 articole şi 21 manuale, tratate şi monografii publicate în ţară precum şi prin 24 lucrări publicate în reviste de specialitate străine.
   Dar, din păcate, după anul 1980, investiţiile în baza materială a FET din Bucureşti (laboratoare, biblioteci şi alte dotări) precum şi angajările/ promovările cadrelor didactice (inclusiv concursurile de admitere la doctorat) în IPB se reduc substanţial, practic până aproape de zero, ca urmare a unor decizii stabilite la cel mai înalt nivel, dar şi datorită dificultăţilor tot mai accentuate ale economiei naţionale (majoritatea fiind generate de decizia şi acţiunea plăţii integrale a datoriei externe a României). În plus, pe parcursul anilor '80, numărul studenţilor şi doctoranzilor străini ce studiază în FET din Bucureşti se reduce şi el drastic, iar studenţii şi chiar asistenţii - din IPB şi mai toate universităţile României - sunt tot mai frecvent obligaţi să participe la diferite acţiuni de recoltare (de cereale, struguri, alte fructe, legume, etc.), în detrimentul timpului alocat studiilor.
   Până în anul 1986, numărul şi denumirile catedrelor de specialitate rămân neschimbate. Creşte numărul de posturi didactice ca urmare a creşterii continue a numărului de studenţi.
   În anul 1986, prin unificarea Catedrei de Radiocomunicaţii cu Catedra de Telefonie şi Transmisiuni de Date - sub denumirea Catedra de Radiocomunicaţii, Telefonie şi Transmisiuni de Date (RTTD) - şi a Catedrei de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate cu Catedra de Tuburi Electronice şi Tranzistoare - sub denumirea Catedra de Tehnologie Electronică şi Microelectronică (TEM) - în FET rămân doar 3 catedre: Catedra de Radiocomunicaţii, Telefonie şi Transmisiuni de Date (şef de catedră - prof. Ion Constantin), Catedra de Tehnologie Electronică şi Microelectronică (şef catedră - prof. M. Drăgănescu) şi Catedra de Electronică Aplicată (şef de catedră - prof. Alexandru Spătaru). Această structură a facultăţii se păstrează până în anul 1990
În anul 1987, FET din Bucureşti publică un inedit în cadrul căruia sunt prezentate rezultatele obţinute de cele 3 catedre de bază ale facultăţii (cărora li s-a adăugat Catedra de Fizică), în domeniul cercetării şi proiectării, în cadrul a 75 contracte de cercetare ştiinţifică fundamentală sau aplicativă (dintre care 54 contracte figurau în planul de stat, iar 21 contracte - în planul intern), încheiate cu diferite ministere, instituţii şi întreprinderi din România. Catalogul include 138 produse (v.Tabelul 2) concepute şi realizate în cadrul FET din Bucureşti, între anii 1982-1987, pe bază de contract sau pentru autodotare, 8 dintre acestea privind produse introduse în fabricaţia de serie. Din catalog rezultă că la aceste realizări au contribuit 184 cadre didactice, 94 cadre de cercetare şi circa 650 studenţi din anii IV şi V ai facultăţii, iar valoarea totală a planului anual de cercetare a crescut continuu între anii 1982-1987, de la 11 la 19 milioane lei. Domeniile de cercetare ştiinţifică în cadrul FET din Bucureşti sunt următoarele:
   - materiale pentru electronică, componente electronice, microelectronică
   - sisteme digitale pentru prelucrarea informaţiei
   - sisteme digitale şi analogice pentru telecomunicaţii
   - sisteme şi aparate electronice pentru industrie, transporturi şi medicină
   - aplicaţii ale laserilor, holografiei, şi cristalelor lichide în industrie, comunicaţii şi biologie
   - conversia energiei surselor neconvenţionale în energie electrică
   - fizica nucleului şi particulelor elementare
   Între anii 1953-1990, decanii FET din Bucureşti au fost succesiv: prof. Adrian Valeriu (1953-1957), prof. Nicolae Marinescu (1957-1961), prof. George Rulea (1961-1965), prof. Mihai Drăgănescu (1965-1966), prof. Vasile Cătuneanu (1966-1977), prof. George Rulea (1977-1981), prof. Adelaida Mateescu (1981-1985), prof. George Rulea (1985-1989), prof. Rodica Strungaru (1989-1990). Prodecani au fost, între anii 1953-1990, conf. Nicolae Marinescu, conf. Ion Popa, şef de lucrări Ion Samachişă, conf. Adelaida Mateescu, conf. Barbu Eneea, conf. Nicolae Necula, prof. Ioan Teodorescu, conf. Ovidiu Iancu, şef de lucrări Victor Croitoru, şef de lucrări Anca Manolescu, şef de lucrări Adrian Rusu.


C. Anii 1990-2010
   Ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 şi a acţiunilor desfăşurate de studenţi şi unele cadre didactice din FET din Bucureşti pe parcursul şi ulterior acestora, prin Hotărârea Guvernului României nr. 55 din 19.01.1990, se desfiinţează Academia de Studii Social-Politice "Ştefan Gheorghiu", A.S.S.P. (situată în apropierea "noului local" al Institutului Politehnic din Bucureşti, instituţie ce avea să-şi schimbe, în cursul aceluiaşi an, denumirea, devenind , UPB) şi se stabileşte că toate clădirile şi întreaga bază materială ale acestei instituţii trec în patrimoniul Ministerului Învăţământului, al Universităţii Bucureşti şi al Institutului Politehnic din Bucureşti, „cu prioritate pentru Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul IPB". (În adoptarea acestei hotărâri un rol important l-a avut fostul profesor al FET din Bucureşti, Mihai Drăgănescu care, la acea dată, era vice prim-ministru în primul guvern Petre Roman). Ca urmare, Ministerul Învăţământului emite ordinul OM nr. 7134 din 29.01.1990 care prevede repartizarea unor spaţii din corpul A (etajele 5, 6 şi 7) precum şi etajele 1 şi 2 din corpul C pentru Facultatea. de Psihologie şi Sociologie, Facultatea de Jurnalism, Facultatea de Înalte Studii Politice din Universitatea din Bucureşti şi Institutul de Teorie Socială şi Politologie din subordinea Ministerului Învăţământului. Conform acestui ordin, toate celelalte spaţii din corpul A (etajele 1, 2, 3, 4 şi 8) precum şi celelalte corpuri de clădiri ale fostei A.S.S.P. revin Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din IPB. Chiar în ultimele zile ale cursul semestrului I al anului universitar 1989-1990, o parte din FET se mută în clădirile fostei A.S.S.P. din bd.Armata Poporului (arteră denumită ulterior bd. Iuliu Maniu), nr.1-3, din sectorul VI, Bucureşti, care devine „localul Leu" al U.P.B.
   Astfel, începând din anul 1990, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii ocupă în acest local (denumit ulterior „campusul Leu") un spaţiu de circa 12.000 m², situat în două clădiri, corpurile A şi B, ce includ laboratoare şi săli de curs/ seminar/ proiect. Alte clădiri din „campusul Leu" sunt alocate Căminului Studenţesc, denumit şi Căminul A „Leu" (o clădire cu 10 etaje şi aproximativ 500 camere), sălii de sport, centrului medical, celor trei restaurante şi unui bar-cantină.
Planul campusului "Leu"

   Alte spaţii ale FET din Bucureşti – destinate anumitor laboratoare – precum şi biblioteca FET, ca şi cea a UPB sunt în continuare situate în „localul Polizu" (vechiul local al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, FET din Bucureşti, str. Polizu nr.1, sectorul I).
În anii 1990-1991, ca urmare a deschiderii oferite de evenimentele din decembrie 1989 dar şi printr-un concurs de circumstanţe favorabile, în FET din Bucureşti sunt înfiinţate, în „campusul Leul":
    - Postul-şcoală de radio (cu studiouri şi emiţător echipate integral de RFI, din Paris/ Franţa, www.rfi.fr) – care, pe frecvenţa de 93,5 MHz, retransmite emisiuni (în limba franceză şi română) realizate în Franţa dar şi emisiuni locale (devenite în timp tot mai diverse şi consistente) ce sunt realizate în studiourile din Bucureşti de o tânără şi ambiţioasă echipă formată din absolvenţi ai FET şi ai altor universităţi. După aproape un deceniu de funcţionare, acest post de radio îşi obţine un sediu propriu şi devine societatea mixtă franco-română , emiţând şi în prezent pe aceeaşi frecvenţă. Emiţătorul şi antenele aferente continuă să fie amplasate pe acoperişul Căminului Studenţesc din „campusul Leul".
    - Postul-şcoală de televiziune (cu studio şi emiţător echipate integral de organizaţia care gestionează canalul internaţional de televiziune francofonă din Paris/ Franţa, www.tv5.org şi de ) – care, pe canalul 25 UHF, retransmitea anumite emisiuni (exclusiv în limba franceză) realizate în Franţa şi în alte state francofone precum şi unele emisiuni locale cu profil educaţional. După câţiva ani de funcţionare, ca urmare a extinderii televiziunii prin satelit şi a îmbunătăţirii performanţelor societăţilor de distribuţie a TV prin cablu în România, organizaţia a renunţat să-şi distribuie emisiunile prin postul (ce poate fi recepţionat doar în Bucureşti), acest post rămânând să funcţioneze exclusiv ca post TV educaţional al UPB. Studioul, emiţătorul şi antena de emisie continuă să funcţioneze în corpul A din „campusul Leul".
Intrarea principală a corpului A din „campusul Leul"


"Localul Polizu" (corp A) al Universităţii Politehnice din Bucureşti

   În anul 1990 se revine la structurarea FET din Bucureşti pe secţii de specializare: Secţia de Electronică industrială, Secţia de Comunicaţii, Secţia de Microelectronică. În cadrul fiecărei secţii de specializare se stabilesc anumite grupe de orientând pregătirea studenţilor spre noi domenii de preocupări ca, de exemplu: "Ingineria informaţiei", „Ingineria sistemelor de calcul", „Imagini, forme şi inteligenţă artificială", „Electronică şi informatică industrială", „Electronică şi informatică medicală", „Comunicaţii radio şi optice", „Comunicaţii numerice, multimedia şi sisteme HIFI", „Comunicaţii mobile şi prin sateliţi", „Reţele şi software de telecomunicaţii", „Comunicaţii telefonice şi de date", „Comutaţie, trafic şi servicii", „Sisteme de calcul microelectronice", „Ingineria sistemelor microelectronice", „Optoelectronică", "Tehnologie electronică şi fiabilitate", etc..

   Ulterior sunt efectuate şi unele modificări la nivelul catedrelor. Astfel, Catedra de Radiocomunicaţii, Telefonie şi Transmisiuni de Date îşi schimbă denumirea în Catedra de Telecomunicaţii (şef de catedră, după prof. Adelaida Mateescu: prof. Ion Bănică şi prof.Silviu Ciochină), iar Catedra de Electronică Aplicată devine Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei, EAII (şef de catedră, după prof. Alexandru Spătaru, prof. Rodica Strungaru, prof. Radu Zaciu, prof. Adrian Murgan, prof. Dan Alexandru Stoichescu). În plus, Catedra de Tehnologie Electronică şi Microelectronică se divide în două catedre – Catedra de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate, TEF (şef de catedră, după prof. V. Cătuneanu : prof. Ovidiu Iancu şi prof. Paul Şchiopu) şi Catedra de Dispozitive, Circuite şi Aparate Electronice, DCAE. (şef de catedră, după prof. Mihai Drăgănescu, prof Adrian Rusu). Aceste patru catedre de specialitate funcţionează şi în prezent (anul 2010).
   Dacă, până în 1990, exista în România doar o singură facultate cu profilul (FET din Bucureşti), începând din acest an se înfiinţează facultăţi similare şi în alte centre universitare precum Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara - unele noi facultăţi adoptând structura şi organizarea modelului bucureştean, mai ales la nivelul catedrelor.
   În semn de omagiu pentru activitatea unor profesori ai FET din Bucureşti, două colegii tehnice (din Bucureşti şi Focşani) precum şi un liceu din Cluj-Napoca au primit denumirea „Edmond Nicolau", iar un liceu din Piatra Neamţ – denumirea „Gheorghe Cartianu".
   Numele profesorului Gheorghe Cartianu a fost acordat şi unui premiu oferit de Academia Română pentru rezultate deosebite in domeniul ştiinţelor tehnice precum şi concursului naţional studenţesc din domeniul electronicii şi telecomunicaţiilor.
   Începând cu anul universitar 1993-1994 se înfiinţează forma de învăţământ post-universitar Studii Aprofundate (după modelul francez), având durata de 1 an, pentru care au fost definite şase specializări: Ingineria sistemelor de calcul, Ingineria calităţii şi fiabilităţii, Imagini, forme şi inteligenţă artificială, Micro-sisteme, Radiocomunicaţii, microunde şi comunicaţii optice, Reţele de telecomunicaţii.
   În anul universitar 1998-1999, este autorizată înfiinţarea Secţiei de Inginerie Economică în Electronică şi Comunicaţii.
   În anul 2003, în întregul învăţământ preuniversitar şi universitar din România începe aplicarea unei ample reforme care vizează alinierea şcolii româneşti la standardele şi practicile aplicate în învăţământul european. Conform prevederilor Hotărârii Conferinţei Rectorilor de la Bologna, pentru învăţământul superior tehnic, durata cursurilor de se stabileşte la 4 ani, după absolvirea acestora studenţii putând opta pentru o specializare prin cursuri de (cu durata de 2 ani) şi, ulterior, prin (cu durata de 4 ani).
   Denumirea (FET), stabilită în 1953, este modificată în anul 2004 - la un an după aniversarea semi-centenarului facultăţii - în , FETTI, pentru a ţine cont de noul context al construirii societăţii informaţionale în România.
   Prin intermediul unor (Proiecte europene comune) şi al unor proiecte de mobilitate finanţate de programul european TEMPUS (în perspectiva aderării României la CEE şi UE - eveniment ce are loc la 01.01.2007), tot mai multe cadre didactice din FETTI ajung să viziteze şi să cunoască organizarea şi funcţionarea unor universităţi din vechile state membre ale Uniunii Europene, iar unii studenţi şi absolvenţi ai FETTI ajung să efectueze stagii, proiecte de diplomă şi chiar masterate şi doctorate în asemenea universităţi.
    În dotarea laboratoarelor FETTI intră treptat unele aparate electronice de măsură şi tot mai multe calculatoare electronice (iniţial obţinute prin donaţii de la anumite şcoli de ingineri din Franţa, ulterior prin sponsorizări şi chiar achiziţii de la diferite firme autohtone şi străine) precum şi unele echipamente periferice specifice. Se constată că aparatele electronice de măsură furnizate acestor laboratoare prin anii 1971-1976 de întreprinderea IEMI-Bucureşti s-au dovedit a fi deosebit de fiabile, fiind utilizate de şi pentru studenţi pe parcursul a peste 3 decenii !!. În absenţa fondurilor necesare pentru achiziţionarea unor noi aparate electronice de măsură performante şi a unor echipamente didactice moderne (inclusiv a unor machete de laborator moderne, performante şi fiabile, fiind special concepute pentru învăţământul tehnic superior), anumite lucrări de laborator sunt reproiectate iar alte asemenea lucrări sunt concepute special pentru a fi realizate exclusiv virtual, pe calculatoare electronice.
   În cursul primului deceniu al secolului al XXI-lea, în FETTI este generalizat accesul studenţilor şi cadrelor didactice la Internet (încă nu şi la mijloace audio-vizuale şi copiatoare performante), fiind create numeroase reţele informatice locale.
   După anul 1990, decanii FETTI sunt prof. Marin Drăgulinescu (1990-2004) şi prof. Teodor Petrescu (2004-în prezent, 2010). Ca prodecani sunt aleşi, după anul 1990, următoarele cadre didactice: şef de lucrări Mircea Bodea, şef de lucrări Sorin Popescu, conf. Cornel Burileanu, conf. Teodor Petrescu, conf. Vasile Lăzărescu, prof. Adrian Manea, prof. Constantin Vertan, prof. Cristian Negrescu.
    Specializările asigurate de FETTI în anul universitar 2009-2010 sunt următoarele:
      - Electronică aplicată
      - Tehnologii şi Sisteme de Telecomunicaţii
      - Reţele şi Software pentru Telecomunicaţii
      - Microelectronică, Optoelectronică şi Nano-tehnologii
      - Inginerie economică în domeniul electric, electronic şi energetic
      - Ingineria informaţiei
Specializarea Inginerie fizică este asigurată de Facultatea de Ştiinţe Aplicate din UPB.


Logo-urile aferente Universităţii Politehnica din Bucureşti şi

Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
 
  În anul universitar 2009-2010, cifrele de şcolarizare pentru admitere la studii de licenţă în FET din Bucureşti includ 631 locuri (fără taxă/ subvenţionat) + 50 locuri (cu taxă) – reprezentând cel mai mare număr de locuri acordate unei facultăţi din UPB (universitate ce a primit în total 4775 +1070 locuri).
   Domeniile de licenţă sunt următoarele: ETC – Inginerie electronică şi telecomunicaţii, CTI – Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei, IMg – Inginerie şi management.
   De menţionat că, în anul universitar precedent, 2007-2008, aceste cifre de şcolarizare au fost aproape aceleaşi: 628 locuri (fără taxă/ subvenţionat) + 50 locuri (cu taxă).
   Numărul total al studenţilor şcolarizaţi anual în cadrul facultăţii fluctuează între anii 2000-2009 în jurul valorii de 3000, deci de aproape 4 ori mai mult ca între anii 1974-1977, ceea ce reprezintă o dovadă pertinentă a atractivităţii continue exercitate de FET din Bucureşti asupra tinerilor doritori să devină ingineri electronişti ..
   De fapt, se poate constata uşor că, pe aproape întreg parcursul istoriei semicentenare a acestei prestigioase facultăţi, "bobocii" FET din Bucureşti au fost permanent mai ales acei elevi care au obţinut cele mai bune rezultate la matematică şi fizică, în cele mai bune licee ale ţării...
   Liga Studenţilor Electronişti (având deviza „Mai puternici împreună") - una dintre organizaţiile studenţilor din FETTI ce reprezintă şi apără interesele acestora - poate fi accesată prin linkul www.ise.org.ro ( e-mail: contact (at) ise.org.ro ).


Date şi informaţii suplimentare privind FETTI pot fi găsite pe website-urile facultăţii şi catedrelor ei având link-urile de mai jos:

Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
 http://www.electronica.pub.ro ( e-mail: decanat (at) electronica.pub.ro )

• Catedra de Telecomunicaţii -  http://www.elcom.pub.ro
• Catedra de Dispozitive, Aparate şi Circuite electronice - http://arh.pub.ro/dcae/
• Catedra de Tehnologie electronică şi fiabilitate - http://www.euroqual.pub.ro/
• Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei - http://www.eaii.pub.ro/
OFERTA DE CURSURI A FET - http://electronica07.curs.ncit.pub.ro/course/category.php?id=1
 

Cadre didactice care au contribuit la dezvoltarea
Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din UPB –
şcoală în care s-au format peste 50 de generaţii de ingineri electronişti (1957- 2010)

Precursori şi decani

_0009_pre_dragomirhurmuzescu _0008_pre_augustinmaior _0007_pre_adrianvaleriu
_0006_pre_georgerulea
_0005_pre_mihaidraganescu
Prof. Dragomir
HURMUZESCU
(1865-1954)
Prof. Augustin
MAIOR
(1882-1963)
Prof. Adrian
VALERIU
(primul decan:
1953-1957)
Prof. George
RULEA
(decan:
1961-1965;
1977-1981;
1985-1989)
Prof. Mihai
DRĂGĂNESCU
(decan:
1965-1966)
_0004_pre_vasilecatuneanu
_0003_pre_adelaidamateescu
_0002_pre_rodicastrungaru
_0001_pre_mariandragulinescu
_0000_pre_teodormihaiperescu
Prof. Vasile
CĂTUNEANU
(decan:
1966-1977)
Prof. Adelaida
MATEESCU
(decan:
1981-1985)
Prof.Rodica
STRUNGARU
(decan:
1989-1990)
Prof. Marin
DRĂGULINESCU
(decan:
1990-2004)
Prof. Teodor
Mihai PETRESCU
(decan:
2004-în prezent)


Profesori din alte structuri

_0045_alte_nicolaecioranescu
_0044_alte_ionsabac
_0043_alte_remusradulet
_0042_alte_alexandrutimotin
_0041_alte_andreitugulea
Prof. Nicolae
CIORĂNESCU
(1907-1957)
Catedra
de Matematică
Prof. Ion ŞABAC
(1916-1996)
Catedra
de Matematică
Acad. Prof.
Remus RĂDULEŢ
(1904-1984)
Facultatea
de Electrotehnică
Prof. Alexandru
TIMOTIN
Facultatea
de Inginerie
Electrică
Prof. Andrei
ŢUGULEA
Facultatea
de Inginerie
Electrică
_0040_alte_constantinpaun _0039_alte_ioandumitrache
_0038_alte_iuliageorgescu


Lector
Constantin PĂUN
Catedra
de Limbi Străine
Prof. Ioan
DUMITRACHE
Facultatea
de Automatică
şi Calculatoare
Prof. Iulia
GEORGESCU
Facultatea
de Chimie



Catedra de telecomunicaţii

_0088_tel_mateimarinescu _0087_tel_sergiucondrea _0086_tel_gheorghecartianu _0085_tel_georgerulea _0084_tel_adelaidamateescu
Prof. Matei
MARINESCU
(1903 -1983)
Prof. Sergiu
CONDREA
(1900-1986)
Prof. Gheorghe
CARTIANU
(1907-1982)
Prof. George
RULEA
Prof. Adelaida
MATEESCU
(1932-2009)
_0083_tel_victorcroitoru _0082_tel_ioanconstantin _0081_tel_teodormihaiperescu _0080_tel_eugenborcoci _0079_tel_ionbanica
Prof. Victor
CROITORU
Prof. Ioan
CONSTANTIN
(1939 - 2010)
Prof. Teodor Mihai
PETRESCU
Prof. Eugen
BORCOCI
Prof. Ion BĂNICĂ
_0078_tel_tatianaradulescu _0077_tel_mirceaivanciovici _0076_tel_marianabelis _0075_tel_dumitrustanomir _0074_tel_edmondnicolau
Prof. Tatiana
RĂDULESCU
Prof. Mircea
IVANCIOVICI
Conf. Mariana
BELIS
Prof. Dumitru
STANOMIR
Prof. Edmond
NICOLAU
(1922-1996)
_0073_tel_ionmarghescu _0072_tel_alexandrupreda _0071_tel_silviuciochina _0070_tel_iancuceapa _0069_tel_gheorgheloveschi
Prof. Ion
MARGHESCU
Prof. Alexandru
PREDA
(1927-2003)
Prof. Silviu
CIOCHINĂ
Prof. Iancu
CEAPA
Prof. George
LOEVSCHI
_0068_tel_graziellaniculescu _0067_tel_neculaidumitru _0066_tel_dragosciurea

Prof. Graziella
NICULESCU
Conf. Neculai
DUMITRU
Prof. Dragoş
CIUREA




Catedra de dispozitive, circuite şi aparate electronice

_0037_dcae_tudortanasescu
_0036_dcae_mihaidraganescu
_0035_dcae_stereroman
_0034_dcae_cornelburileanu
_0033_dcae_gheorghebrezeanu
Prof. Tudor
TĂNĂSESCU
(1901-1961)
Prof. Mihai
DRĂGĂNESCU
(1929-2010)
Prof. Stere
ROMAN
(1922-2004)
Prof. Cornel
BURILEANU
Prof. Gheorghe
BREZEANU
_0032_dcae_gheorghestefan
_0031_dcae_dragosburileanu
_0030_dcae_adrianrusu
_0029_dcae_ioanmihut
_0028_dcae_mirceabodea
Prof. Gheorghe
ŞTEFAN
Prof. Dragoş
BURILEANU
Prof. Adrian RUSU
Conf. Ioan MIHUŢ
Prof. Mircea
BODEA
_0027_dcae_ancamanolescu
_0026_dcae_antonmanolescu



Prof. Anca
MANOLESCU
Prof. Anton
MANOLESCU



Catedra de electronică aplicată şi ingineria informaţiei

_0065_eaii_alexandruspataru
_0064_eaii_traianadrianmurgan
_0063_eaii_danalexandrustoichescu
_0062_eaii_istvansztojanov
_0061_eaii_alexandrupopovici
Prof. Alexandru
SPĂTARU
Prof. Traian-Adrian
MURGAN
(1942-1998)
Prof. Dan
Alexandru
STOICHESCU
Prof. Istvan
SZTOJANOV
Şef de lucrări
Alexandru
POPOVICI
_0060_eaii_vasilelazarescu
_0059_eaii_rodicastrungaru
_0058_eaii_vasilebuzuloiu
_0057_eaii_dumitrustanciu
_0056_eaii_adrianavlad
Prof. Vasile
LĂZĂRESCU
Prof. Rodica
STRUNGARU
Prof. Vasile
BUZULOIU
Prof. Dumitru
STANCIU
Prof. Adriana
VLAD
_0055_eaii_ingegavat
_0054_eaii_severpasca
_0053_eaii_ovidiuradu
_0052_eaii_nicolaegeorgedragulanescu
_0051_eaii_victoneagoe
Prof. Inge
GAVĂT
Prof. Sever
PAŞCA
Prof. Ovidiu
RADU
Prof. Nicolae
George
DRĂGULĂNESCU
Prof. Victor
NEAGOE
_0050_eaii_rodicastoian
_0049_eaii_serbanbircagalateanu
_0048_eaii_pantelimonconstantin
_0047_eaii_valeriucapatana
_0046_eaii_ioantache
Prof. Rodica
STOIAN
Conf. Şerban
BIRCA-GĂLĂŢEANU
Conf. Pantelimon
CONSTANTIN
Şef de lucrări
Valeriu
CĂPĂŢÂNĂ
Conf. Ioan
TACHE
_0046_5_eaii_ovidiugrigore
_0046_4_eaii_radudogaru
_0046_3_eaii_stefanstancescu
_0046_2_eaii_teodortebeanu
_0046_1_eaii_mihaiciuc
Prof. Ovidiu
GRIGORE
Prof. Radu
DOGARU
Conf. Ştefan
STĂNCESCU
As. univ.
Teodor
TEBEANU
Conf. Mihai
CIUC


Catedra de tehnologie electronică şi fiabilitate

_0025_tef_vasilecatuneanu
_0024_tef_ovidiuiancu
_0023_tef_mariandragulinescu
_0022_tef_paulschiopu
_0021_tef_adrianmanea
Prof. Vasile
CĂTUNEANU
(1918-2002)
Prof. Ovidiu
IANCU
(1940-2008)
Prof. Marin
DRĂGULINESCU
Prof. Paul
ŞCHIOPU
Prof. Adrian
MANEA
_0020_tef_anghelfleschiu
_0019_tef_ioanrusu
_0018_tef_paulsvasta
_0017_tef_orestoltu
_0016_tef_adrianmihalache
Prof. Anghel
FLEŞCHIU
(1948-2009)
Prof. Ioan
RUSU
Prof. Paul
SVASTA
Prof. Orest
OLTU
Prof. Adrian
MIHALACHE
_0015_tef_danagavrilescu
_0014_tef_doinamoraru
_0013_tef_ioanbacivarov
_0012_tef_angelicabacivarov
_0011_tef_monicamihut
Conf. Dana
GAVRILESCU
Conf. Doina
MORARU
Prof. Ioan
BACIVAROV
Prof. Angelica
BACIVAROV
Conf. Monica
MIHUŢ
_0010_tef_virgilgolumbeanu




Conf. Virgil
GOLUMBEANU


 
Clipboard01
 

Gheorghe Ştefan: După Revoluţie am crezut că putem răsturna lumea

ROMANIA LIBERA, 10 martie 2011

 

 

 Foto: Marin Raica / Jurnalul Naţional 

 

Profesorul Gheorghe Ştefan e una din acele minţi româneşti retrase în studiu, captivate în mirajul tehnologiei, departe de ochiul neavenit al profanului. O eminenţă cenuşie despre care se ştie puţin. În perioada anilor ‘90, a făcut parte din guvernul Roman încercând să reformeze educaţia. Au venit minerii şi nu a mai reuşit.

Cu atât mai puţină lume ştie astăzi că profesorul Gheorghe Ştefan este românul care a patentat în Statele Unite cipul paralel, un proiect la care visa încă din anii ‘80 şi, pe care, în fază iniţială, nimeni nu dădea doi bani. În 2001 a plecat într-un an sabatic în Statele Unite, reuşind astfel să-şi materializeze visul. Un dispozitiv care cumulează 1000 de procesoare într-un singur cip. Imaginaţi-vă că orice dispozitiv din lumea asta se foloseşte de un singur procesor. Cum ar fi ca o maşinărie electronică, fie ea telefon, computer sau orice alt instrument, să se folosească, în paralel, în decurs de o miime de secundă, de 1000 de procesoare. Asta e invenţia profesorului Gheorghe Ştefan, de la Facultatea de Electronică din cadrul Politehnicii Bucureşti. O invenţie pe care o va vinde, în viitorul apropiat, băncilor pentru a juca la bursă, companiilor de telefonie mobilă şi altor pieţe interesate.

Din biroul său de la Faculatatea de Electronică, acolo unde timp de un semestru ţine curusuri studenţilor, priveşte cu speranţă înspre România care "are un vector bun”. Stabilit în Statele Unite din 2001, face naveta între cele două ţări cu speranţa că, într-o zi, îşi va putea aduce invenţia pe piaţa europeană. iPal este noul proiect la care lucrează. Un alter-ego, un roboţel-prieten care să nu creeze dependenţă. Deşi este un om al tehnicii de înaltă clasă, îi semnalează hibele şi mirajele, militând pentru omul nou într-o lume cu repere, în care tehnica să fie asimilată complementar de individ.

Jurnalul Naţional: La sfârşitul anilor ’70, profesorul Mihai Drăgănescu se întorcea din Statele Unite cu intenţia fermă a dezvoltării domeniului inteligenţei artificiale în România.
Gheorghe Ştefan: Profesorul Drăgănescu a fost o personalitate incredibil de mare şi nu este cunoscută ca atare pentru că a fost şi un om foarte retras. Într-adevăr, în anii ‘70, spre sfârşit, întorcându-se din America, a înţeles că ăsta este un trend foarte important.  A început să facă asta cu toate că noi suntem într-o catedră de Dispozitive Semiconductoare,  acele componente care sunt la baza electronicii. El a zis: "nu contează, cu aceste componente se construieşte ceva şi ceea ce se construieşte este foarte important. Pe noi ne interesa să folosim tehnologia ca să construim ceea ce le trebuia oamenilor. Atunci el a spus că electronica trebuie să fie funcţională. Să aibă câteva funcţii care să fie cerute de realitate şi nu să facem nişte jucărele care ne plac nouă şi pe care să le vindem ieftin. Era o gândire revoluţionară, în anii ‘70. Nici acum lumea nu gândeşte aşa. Astăzi, avem nişte funcţii pe care le folosim aiurea. 60% din internet e pornografie. Atunci de ce am tehnologia? Înseamnă că îmi bat joc de ea. Ori gândirea dânsului era că în fiecare etapă să îmbini background-ul tehnologic cu funcţia pe care vrei să o atingi. Inteligenţa artificială era un concept foarte important şi este încă. Astfel, am început să ţinem cursuri de inteligenţă artificială la această catedra de Dispozitive.

Se ţinea un curs deschis către subiecte de maximă actualitate.
Era o deschidere totală. Nu contau regulile. Într-o zi m-am dus la el supărat că mă sâcâiau nişte oameni de la el din insitut care doreau să facem împreună nişte maşini însă, eu refuzam pentru că habar nu aveau despre ce vorbeau. Şi îmi zice atunci să fac eu o maşină LISP. Inteligenţa artificială este un domeniu al ştiintei calculatoarelor cu o denumire uşor comercială. Poţi obţine granturi dacă ai o denumire bună. Sub această denumire s-au dezvoltat aplicaţiile calculatoarelor. Erau instrumente complementare care sprijineau comportamentele noastre mentale, nu ne înlocuiau inteligenţa. Toate aceste aplicaţii necesitau un limbaj de programare special. În limbajele obişnuite de calcul, acest lucru nu este posibil. Şi atunci acesta se numea LISP şi acest limbaj nu funcţiona bine pe calculatoarele obişnuite. El era foarte bun ca să scrii programe, dar omora calculatoarele. Pentru că era orientat către felul în care funcţionează mintea noastră şi nu cum funcţionează această maşină. Şi atunci, în anii î80, a fost o modă ca să construieşti calculatoare dedicate acestui limbaj. Să faci calculatorul să devină dedicat inteligenţei artificiale.

Asta aţi făcut atunci?
În anii ‘80, când profesorul Drăgănescu mi-a dat undă verde, am zis gata. Într-o săptămână colectivul era format. Am lucrat şi am reuşit să facem această maşină. Cred că este singura maşină făcută în Europa. În anii ‘80 a fost foarte importantă aceasta direcţie. Cu ocazia acestei cercetări am avut ideea pe care nu am putut să o valorific atunci dar, pe care, în 2001 mi-am dat seama că o pot aplica.

George, e science-fiction ce spui tu aici!
Cipul paralel?
Tehnologia mea se refereă la un lucru foarte simplu. Până în jurul anului 2001, când îţi luai un calculator, el era mai puternic pentru că avea o frecvenţă de lucru mai mare, funcţiona mai repede. Se făceau calculatoare din ce în ce mai rapide. S-a întâmplat însă un lucru. La un moment dat, cercetătorii îşi dau seama că nu le pot face mai rapide decât cu nişte preţuri inaceptabile şi cu consum de putere mare. Consum de energie, de baterie. Atunci au început să se gândească la o idee care oricum exista de mai multă vreme. În loc să ai o maşină, mai bine pui două. În loc de două, pui patru. În loc să ai un monstru care îţi rezolvă problema, ai 100 de piticuţi care îţi pot rezolva şi mai bine problema. Se adaptează mai bine şi intră prin toate "cotloanele” problemei mai uşor. Atunci, ideea pe care am avut-o eu a fost că, în loc de a avea o maşină mare şi puternică, să pot să consturiesc pe un sigur cip, cu mult mai puţină energie consumată, o mie sau patru mii de maşinuţe. Uitaţi-le aici. Înăuntru se află această pastilă de siliciu. Imaginaţi-vă ca pe acest centimetru pătrat există 120 de milioane de componente. În laptopul meu avem un procesor mare şi gras care consumă putere. În acest cip sunt 1000 de procesoare mici si foarte eficiente.

Care este aplicabilitatea lui?
Cipul nu este folosit încă deoarece există dificultăţi legate de faptul că oamenii se apropie  greu de o nouă tehnologie. El este patentat şi funcţionează sub firma mea BrightScale pe care am co-fondat-o. I se pot da multe aplicaţii. O direcţie este să facem iPad-urile de 100 de ori mai puternice. O altă aplicaţie este una despre care foarte puţină lume ştie. În momentul de faţă, băncile mari joacă la bursa. Acum 20 de ani, de când îţi venea ideea şi până cumpărai acţiunile, puteau să treaca 3 zile. Astăzi, o miime de secundă e mult. În momentul de faţă, băncile mari joacă la bursă numai cu calculatoarele. Oamenii nu mai au nimic de făcut. Calculatorul, într-o secundă, poate să facă şi 100 de tranzacţii. Problema aici e cine are calculatorul mai rapid. Realitatea este incomparabil mai complexă. Conexiunile sunt incomparabil mai multe. O maşină ce poate să facă? Poate să ţină cont de 10 mii de factori, să citească tot ce se publică pe glob din minut în minut, să analizeze lanţuri cauzale dar nu două, trei, ci de la o mie în sus şi, în consecinţă, să ia o decizie într-o miime de secundă. Sa spună: "cumpără acolo, vinde dincolo”. Asta poate face acest o maşină bazată pe cip paralel.

Un proiect care vă "bântuie” încă din anii ’80.
Atunci am realizat cum îl pot face însă tehnologia nu mi-a permis, nici măcar în America. S-a întâmplat următorul lucru. Lumea nu acceptă o nouă tehnologie până când nu-şi rup dinţii cu ce au înainate. Mergeam la universităţi, ţineam conferinţe şi toţi îmi spuneau: "George, eşti un băiat drăguţ, e destul de interesant ce spui tu acolo dar ăsta e un research al tău, ca să te distrezi. E science-fiction ce spui tu aici. ” Nimeni nu credea că aşa ceva e posibil. S-a întâmplat însă un lucru. În 2002, industria de specialitate a constatat că un calculator nu mai poate să-şi crească viteza de lucru în ritmul cu care ne obişnuisem. Imediat au fost unii care au spus: "ce spunea ăla atunci?”. Asta a fost norocul meu şi în 2003 am primit investiţia. În Statele Unite, în Sillicon Valley, am format o companie care acum se numeste Bright Scale, care ajunsese la un moment dat să aibă foarte mulţi angajaţi pentru că lucram la trei versiuni ale acestui cip. În prezent lucrez la un proiect despre care nu am vorbit până acum în presă. Vreau să fac un produs care se va numi iPal. Un fel de alter-ego, asistentul personal şi martor la toate deciziile pe care le iau.

Un fel de robot personal?
Da.Roboţelul personal care ştie ce ai vorbit iar când vorbeşti prostii îţi atrage atenţia. Ţine cont când să te sfătuiască să iei o decizie, el cunoascându-ţi intenţiile pe care le-ai declarat şi pe care el le-a înregistrat. Acum sunt în etapa în care îi definesc arhitectura. Cel mai complicat lucru nu este partea tehnologică, ci să defineşti ce vrei să faci. Nu fac un telefon sau un calculator de care să devii dependent. iPal e un produs discret. Tehnologia trebuie gândită în aşa fel încât nu ea să mă ocupe pe mine, ci eu să o ocup pe ea.

În America, stânga lor este dreapta noastră. Iar dreapta lor, la noi nu există
Cum aţi pus bazele acestei companii, BrightScale, în America?
În 2001 am plecat într-un an sabatic în Statele Unite. Atunci, unul din profesorii de la Universitatea Massachusetts m-a întrebat dacă am un subiect. I-am spus care era subiectul dar că nu am nici o şansă. A fost de acrod să lucrăm împreună iar, înspre sfârşitul perioadei, am făcut un patent. Pe urmă, lucrurile s-au legat şi am găsit câteva colaborări şi astfel am fondat această companie. În momentul în care s-a infiinţat această companie, nu am mai putut sta în universitate. Iniţial, sediul a fost la New Hampshire, după care a fost mutată în Silicon Valley, motivând că acolo se găseşte mai uşor forţa de muncă. Eu nu m-am mutat în zonă, am făcut naveta. Am traversat America de 108 ori.

De ce nu aţi vrut să vă mutaţi?
Nu am vrut pentru că partea de New England din America este singura suportabilă pentru un european înrăit. M-am dus la 50 de ani acolo, eram totuşi o personalitate formată într-un fel. New England este cel mai apropiat de sistemul european. Restul Amercii este o lume foarte dificilă pentru cineva care, la 50 de ani, ajunge acolo.

Cum o vedeţi?
Nu o văd nici bine, nici rău. Este altfel. Diferenţele culturale sunt foarte mari. Lumea mereu mă întreabă de ce ma întorc în România ca să îmi ţin orele. Dacă ar fi să rezum într-o propoziţie scurtă este pentru că nu râdem de aceleaşi lucruri. Dar există şi motive mai adânci care sunt legate de spaţiul politic. Cele trei paradigme politice:  social-democraţia, liberalismul şi conservatorismul nu se regăsesc la fel în Europa şi în America. Europa pendulează pe social-democraţie şi liberalism, America pendulează între liberalism şi conservatorism. Nu e nici mai bine, nici mai rău. E doar diferit. Stânga lor este dreapta noastră. Iar dreapata lor la noi nu există. Precum stânga noastră la ei nu există. S-a terminat.

Cum regăsiţi România tocmai în acest context, venind cu viziunea de acolo, încoace?
Romania evoluează. În România lumea bombăne prea mult. Există un negativism care pare un fel de sport naţional. Eu vin în România în fiecare an ca să îmi ţin orele în semestrul doi. Venind în fiecare an trebuie să fii rău-voitor să spui că e rău. E din ce în ce mai bine, dar nu e destul de bine.

Vedeţi schimbări?
Vectorul este în sus. Sigur, oamenii aspiră la mai mult întotdeauna. Există şi vorba aceea pe care tot o auzim: ca la noi, la nimenea. Să ştiţi că vorba asta o au toţi, în America se spune foarte des. Există multe lucruri care ne deranjează însă ele, în fond, nu sunt legate de o anumită naţie ci sunt legate de natura umană care este foarte asemănătoare. Când mergi într-o altă ţară ca şi vizitator, vezi diferenţele. Când stai mai mult, observi că substratul este acelaşi. Eu nu văd în acţiunea politicienilor români ceva special în ce priveşte corupţia. Corupţi sunt peste tot, aproape că ţine de definirea conceputului de clasă politică în lume. În alte părti poate sunt mai rafinaţi, asta e singura diferenţă.


După Revoluţie am avut o atitudine supracompensată. Credeam că putem răsturna lumea.
Dacă tot am am atins acest subiect, în perioada 90-91 aţi făcut parte din Guvernul Petre Roman. A fost momentul în care aţi dorit să faceţi o reformă în educaţie. A existat şi un proiect de lege în acest sens.
După Revoluţie mulţi am crezut că se pot face o mulţime de lucruri. Au existat atunci foarte multe atitudini supracompensate din partea multora, inclusiv a mea care am acceptat să fiu Ministru al Educaţiei. Credeam că puteam răsturna lumea, ceea ce s-a dovedit a nu fi adevărat. Societatea nu reacţionează foarte rapid, are inerţia ei, indiferent ce ai face. Sunt anumite inerţii sociale, mentale, psihologice care fac să nu poţi, ca ministru, orice idee ai avea, să zici: "gata, s-a aranjat”.  Sigur, m-am ocupat şi de o lege care, în ’91, nu a putut să fie pusă în practică…

Veniseră minerii. În ‘91 aţi fost la un workshop la Oxford pentru aceasta tematică. Spuneaţi pe atunci că România se confruntă cu false probleme, probleme reale şi sloganuri.
Am încercat să fac o lege ambiţioasă, de fapt ceva ce nu se mai făcuse până atunci. Toată lumea credea, din păcate crede şi acum, că legea face reforma. Ceea ce este fals. Legea generează contextul în care oamenii fac reforma. Ori legile care s-au construit atunci nu făceau decât să ia sistemul dintr-o stare şi să îl multe în altă stare. Era înţepenit în starea iniţială iar ei îl intepeneau în altă stare. Sistemul trebuia lăsat liber, să se ducă după tendinţele normale care existau în lume. Suprareglementarea e cuvântul cheie care arată deficienţele fundamentale în toate legile care au fost construite. Modul prin care vrei să reglementezi totul nu face decât să blocheze evoluţia sistemului. Generezi un sistem rigid şi mort.

Vorbeaţi despre imixtiunea politicului în reforma învăţământului şi făceaţi referire la următorul slogan. "Trebuie să reconsiderăm doar subiectele politice din reforma noastra şi totul e ca şi făcut…”
Politicienii se amestecau din raţiuni de imagine. Numai din asta. Toate problemele pe care le ridicau erau neprofesionist adresate şi, în general, discuţia despre învăţământ nu avea loc. Dacă cineva ar face o statistică să vadă câte minute , într-un an, s-a vorbit consistent despre învăţământul românesc în Parlametul României şi, apoi în ultimii 20 de ani, ar afla cifre incredibile. S-ar putea ca în anumite cazuri, în plenul Parlamentului, să nu fie mai mult de jumătate de oră pe an. Asta arată că, de fapt, politicienii sunt total dezinteresaţi de subiect. Eu am o părere buna despre cei care s-au străduit să facă ceva în învăţământul românesc. Şi eu şi ceilalţi am avut o problemă fundamentală: lipsa sprijinului politic care rezulta dintr-un dezinteres al clasei politice faţă de subiect, indiferent de partide. Astăzi este exact la fel. Nu s-a schimbat nimic. Politicienii sunt prea ocupaţi cu aspectele economice. Un politician, măcar din oportunism, să facă ceva pentru şcoală ca să fie reales. Nici măcar acest lucru nu-l fac deoarece, în opinia mea, politicianul nu mai este interesat nici măcar de imaginea propriului partid, ci strict de un interes personal.


Noi îi îndopăm pe copii cu multe cunoştinţe însă, după o vreme, nu mai suntem în stare.
Venim atunci cu alt slogan: "În România avem olimpici. Şi o ţară de genii.” E suficient să avem o ţară de genii? Până la urmă geniile se nasc iar apoi mai primesc doar un brânci.
E adevărat şi nu societatea le împinge de la spate, din păcate. Eu încă nu cred că şcoala românească este foarte proastă. Nu am ajuns la concluzia că este dezastru. Sunt anumite aspecte negative în şcoala românească pe care mass-media le ţinteste bine, ceea ce este corect dar, după aia, le da o dimensiune care nu e adevarată. Dezastrul nu este atât de mare pe cât pare, pe de o parte. Pe de altă parte, există deficienţe fundamentale în şcoala din toată lumea asta. Nu mă puneţi să vă vorbesc despre şcoala americană.

Ar fi interesant pentru că foarte multă lume are senzaţia că acolo e găina cu puii de aur.
Pe anumite paliere. Am prieteni care mă întrebă de multe ori ce să facă cu copilul. Atunci sfatul meu este să-l ţină în liceu aici, dacă au suficineţi bani să-l ducă la Oxford să-şi facă licenţa şi apoi, pentru master şi doctorat, în America. Dar numai pentru asta. În America, dacă este ceva excepţional făcut este doctoratul. Activitatea la doctorat este un mod în care sunt exploatate valori intelectuale, minţi extraordinare, plătite derizoriu.

Şi care, în mare parte, sunt minţi importate?
Da, o mare parte nu sunt americani. Mai jos de doctorat sunt americanii şi acolo şcoala îşi pierde din conţinut. E mai important ca şcoala să fie fun decât să dea cunoştinţe. Dacă nu e fun, nu e bine. Pe de altă parte stau şi mă gândesc că există o diferenţă fundamnetală între cum e gândită şcoala americană şi cea europeană. La noi cantitatea de cunoştinţe acumulată de elev creşte linear, în timp. În America, procesul nu e linear. Funcţionează după o lege exponenţială. Ei pornesc foarte încet. Încer, încet şi, pe urmă, la un moment dat se duc foarte tare. Când ajungem în punctul în care cele două sisteme se întâlnesc, Europa rămâne în jos şi America e în sus.  Noi îi îndopăm pe copii cu multe cunoştinţe însă, după o vreme, nu mai suntem în stare. La ei este o linie naturală. Unde se intersectează linia noastră cu exponenţiala lor? Undeva în jurul anului 4 de facultate. Primii doi ani sunt relaxaţi însă, anii terminali, masterul şi doctoratul se fac bine de tot.


Suntem o ţară de extracriterii. Noi nu comunicăm, căutăm o pilă
E ca un fel de sită?
Da, pentru că nu le trebuie să ştie prea multă lume carte. Majoritatea, mai puţin. Însă au un alt tip de inteligenţă, de atitudine. De exemplu, noi nu învăţăm în şcoală să comunicam. La ei funcţia fundamantală e comunicarea. Cunoaşterea s-ar putea să treacă pe planul doi. Noi nu ştim să comunicăm pentru că ethosul nostru fundamantal nu era orientat către colaborare, ci către individualism.  Asta vine dintr-un individualism, nu dintr-o capacitate pe care comuniştii ne-au dezvoltat-o. Noi suntem foarte speciali, noi între noi, încât nici măcar nu trebuie să mai vorbim. În America, dacă un om are o problemă se duce, face o conversaţie, îşi mai găseşte câţiva oameni care au aceeaşi problemă, îşi fac împreună o asociaţie până ce rezolvă problemă după care îşi văd fiecare de treabă. Câţi români abordează aşa problema? Nici unul. Ei caută o pilă. "Am o mare problemă. Ştii tu pe cineva?”. Asta e diferenţa fundamentală. E o diferenţă culturală, nu ţine de naţii, de etnii.

Vorbeam de învăţământ şi de posibilitatea de a face performanţă în Statele Unite. Mulţi masteranzi, doctoranzi români au ales să se reîntoarca în ţară, într-un sistem în care nu sunt exploataţi din varii motive. Teama celui mai puţin capabil de un potenţial concurent, supracalificarea noului venit sunt doar câteva aspecte care, la drum lung, îi descurajează şi, în final, îi alunga pe aceştia din România.
Asta e o problemă care nu ţine de faptul că el a venit de acolo. Suntem într-un spaţiu în care valoarea fiecărui individ nu este estimată strict profesional ci mai sunt şi extracriterii. Suntem într-un spaţiu al extracriteriilor. Avem mai multe criterii de care ţinem cont. De ce? În România, criteriul principal, eficienţa, nu este cel mai important. În America sau Europa de Vest se angajează un om pentru că face treabă, puţin le pasă orice altceva. În acest spaţiu există şi alte criterii după care lucrurile sunt aşezate, unde nu neapărat cel mai bun produs este cel care se împune. Oamenii care au o valoare bine conturată vor fi frustraţi. Exista o expresie folosită în comunism. La valori egale, contează bilele. E în continuare valabilă. La valori egale, contează celalte criterii.

Iar consecinţa e una pe măsură. Plecarea lor.
Îmi pun o mare speranţă  în tendinţele pe care le impune fenomenul globalizării. Până la urmă este şi o chestiune istorică, dacă ne aducem aminte. De câte ori România a fost cu privirea înspre vest, s-a dezvoltat într-un sens pozitiv. În perioada interbelică, valorile se impuneau pentru că se cereau. Acum, încă nu se cer valorile. În momentul în care se vor cere pe piaţă oameni de valoare, lucrurile se vor schimba.


Omul devine sclavul diverselor tendinţe. Banul, tehnologia, spiritul gregar
În articolul dvs, "Învăţământul în 2020” vorbeaţi despre omul nou căruia îi e imposibil să trăiască într-o lume fără repere.
De ce dispar reperele? Dispar pentru că sunt opturate de prea multa tehnologie care nu este bine asimilată. Nu am nimic împotriva tehnologiei, asta e meseria mea. În momentul în care impactul tehnologiei este neconsistent, ea poate fi distructivă. Reperele ne lipsesc pentru că există tendinţa în procesul de învăţare, în toată lumea, de unidimensionalizare. Îl instruim, eventual îl antrenăm. De educat, nu contează. Omul devine sclavul diverselor tendinţe. Banul, tehnologia, spiritul gregar. Sunt oameni care pur şi simpu nu mai pot să trăiască decât în turmă. Turme organizate pe internet, e adevărat.  Comportamentul psihologic a fost, în mare masură, alterat de tehnologii neasimiltate. Tehnologiile evoluează mult prea repede în raport cu capacitatea noastră umană de a le integra consistent. Asta e problema. Comunicarea între oameni este deturnată pe căi care nu sunt consistente. Mulţi oameni preferă să tasteze decât să discute "face to face”. Din punctul ăsta de vedere, eu îmi doresc să fac o tehnologie consistentă. O tehnologie consistentă cu realitatea noastră mentala. Corporaţiile ne manipulează într-un hal ruşinos. Eu mă simt ruşinat.

Tot într-o corporaţie lucrează şi romanii de la Microsoft. Într-un orăşel artificial, fără a mai avea nevoia să iasă în lume.
Da, aşa este. Tot laboratorul meu este aici, în calculator. Îl am la dispoziţie 24 de ore. Tot ce vreau să fac, e aici. Nu îmi trebuie nimic în plus ca să fiu mulţumit de practicarea meseriei mele. Chestia asta te poate scoate din lume. Eu nu am fost aşa toată viaţa şi atunci mai am o şansă să scap. Însă, un tânăr pasionat de ceea ce face, când vede că el ţine totul în mâna lui şi nu depinde de nimeni, când poate să lucreze, înebuneste. Aici e mirajul. El devine autist.  Nu îl mai scoţi din lumea lui. Aparent e frumos pentru că se dedică acestui lucru însă e dominat practic de el. În acest domeniu, oamenii îşi pot face meseria foarte intens. Niciodată un profesionist nu s-a putut apropia cu atâta intensitate de meseria lui ca în zilele noastre. Eşti fascinat. Ai o idee, vii în faţa calculatorului şi în 10 minute afli dacă e bună sau rea. Înebuneşti, nu te poţi abţine. Nu am învăţat încă cum să facem faţă acestei chestuni. Oamenii ăia, din acele parcuri tehnologice, sunt fericiţi. Însă trebuie găsită o soluţie să îi pregătim pe oameni, de când sunt foarte mici, de a găsi o deschidere şi pentru o chestiune culturală, artistica. Un alt domeniu. Oamenii se gândesc deocamdată cum să facă mai mulţi bani. Şi numai atât. Problema fundamentală este ce facem cu această tehnologie extraordinară în aşa fel încât să fim fericiţi pe termen lung. Pe termen lung, riscăm enorm.  Cei care vor reuşi să iasă din acest clenci, vor domina lumea.

 

 


Copyright © 2010 ELTC - PROMOTIA 1970