Statistici
Total membri : 257
Total grupuri : 1
Total discuţii : 7
Total albume : 79
Total fotografii : 7117
Total filme : 15
Total anunţuri : 42
Total activităţi : 6461
Total notite : 22
Total masculin : 0
Total feminin : 0
Total nespecificat : 257

Utilizatori activi

0 utilizatori şi 147 musafiri activi

Statistici pagina


Vizite azi:32
Vizite ieri:66
Vizite luna in curs:858
Vizite luna trecuta:1338
Vizite an in curs:12251
Vizite anul trecut:9346
Total vizite:58145
Maxim/zi:193
Ziua cu maxim de vizite:2018-05-16
Maxim/luna:2546
Luna cu maxim de vizite:2018-05
De la data de:2011-03-16
ESEU SALVADOR DALI
        AUTOR YVONNE DECULESCU FOTACHE

Pentru lecturare accesati link-ul SALVADOR DALI GENIUL SI PERSONALITATEA ARTISTULUI

 


BICENTENARUL VERDI  VERONA 2013 DE YVONNE FOTACHE DECULESCU

Dragii mei prieteni, mi-a facut placere sa constat, ca mai exista si altii care se preocupa de muzica de opera :-))

In vara aceasta am fost si eu la Verona, pentru :

· bicentenarul Verdi - 200 de ani de la nasterea compozitorului Giuseppe Verdi;

· centenarul Arenei din Verona, adica s-au implinit 100 de ani de cand se organizeaza spectacole de opera in Arena di Verona. 

Eu am participat in data de 17 iulie 2013 la Gala Verdi...  - MINUNAT !!! De altfel, Verona este un oras superb... Mi-ar fi placut sa fiu o ducesa, casatorita cu un Scaligeri in Verona secolului XIV...

 

Arena insemna in limba latina nisipul fin care era cernut in interiorul incintei ca sa absoarba sangele ce se scurgea in timpul luptelor care aveau loc aici. Arena di Verona a fost construita la inceputul secolului I d.Ch., cu aproximativ 50 de ani mai inainte de constructia Colosseo di Roma. In forma de elipsa, Arena este formata dintr-o serie de galerii concentrice care, cu cele 72 de arcade radiale, sustin gradas (tribunele). La fiecare arcada corespunde o vomitoria (acces spre tribune) si toate intrarile sunt numerotate cu cifre romane. Arena di Verona are dimensiunile : 153 metri x 124 metri pe exterior, 74 metri x 45 metri pe interior, o inaltime care depaseste 30 metri pe zidurile exterioare si probabil ca era acoperita de un velarium – un imens voal care ii proteja pe spectatori de soare. Din partea exterioara, compusa din 3 etaje de arcade separate prin semi-coloane cu capiteluri in stil toscan, nu a ramas decat L’ Ala – Aripa, formata din 4 arcade. Constructia este din marmura alba si roz, elementele radiale si arcadele sunt din caramizi si pietre de rau, Arena di Verona putand primi 30.000 de spectatori – toata populatia orasului de pe vremea aceea ! Era folosita pentru lupte de munera gladiatoria sau pentru lupte venations (oameni si animale salbatice feroce). La inceput Arena s-a aflat in afara zidurilor orasului, dar, la sfarsitul epocii imperiului roman au fost inglobata intre zidurile orasului in expansiune. Deoarece a fost mult deteriorata in timpul cutremurului de pamant din 1117, in continuare Arena a fost folosita ca fortareata sau pentru procese religioase urmate de condamnari la moarte.

Mai tarziu, arcadele Arenei au devenit sediul micilor magazine artizanale ale breslelor sau adapostul (platit) al prostituatelor “protejate” de patrono di prostituzione. L’ Ala – arcadei, i se mai spunea, pe vremea aceea si fornice, de la verbul italian fornicare = a pacatui trupeste. Timp de mai multe secole Arena a fost exploatata  ca o “vera e propria miniera d'oro” (veritabila mina de aur), de unde se puteau lua materiale pentru constructiile din oras, pana in anul 1450, cand venetienii au dat un Edict care interzicea extragerea de pietre din Arena si recunostea edificiul ca “memorabile, che ha portato onore alla città” (memorabil, facand glorie orasului). Tot in epoca venetiana, tribunele au fost restaurate, creandu-se si un “Sito ufficiale di Tribune” (tribuna oficiala) pentru personalitatile orasului. Astfel Arena di Verona a inceput sa fie gazda sarbatorilor date cu ocazia anumitor evenimente, ca de exemplu celebrarea nuntii seniorului conducator al orasului, sau pentru turniruri, sau pentru lupte de tauri. Santo Francesco di Assisi si Sant’Antonio di Padova  au predicat in Arena, iar celebrului poet italian Dante Alighieri (1265-1321), dupa ce-a vizitat Arena i-a venit ideea sa descrie Infernul ca avand mai multe cercuri concentrice pe care sunt chinuiti pacatosii. 

Cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea compozitorului Giuseppe Verdi, Arena a gazduit primul spectacol de opera cu Aida, pe data de 10 august 1913. Si de atunci, in fiecare vara are loc aici, sezonul liric al Arenei di Verona, care a fost intrerupt doar in perioada celor doua razboaie mondiale. Iata de ce voiam sa fiu in aceasta vara la Verona : pentru bicentenarul Verdi si pentru centenarul spectacolelor de opera din Arena di Verona. Anul acesta, sezonul de opera a inceput in data de 14 iunie 2013 cu Aida si se va termina in data de 8 septembrie 2013, tot cu spectacolul Aida J) Iar in 15 august 2013 a avut loc Gala Domingo care il va omagia pe Big Luciano Pavarotti.

In aceasta seara - 17 iulie 2013 - are loc Gala Giuseppe Verdi – biletul meu in poltronissimo gold – stal, randul 2, a costat 215 EURO – fiind achizitionat de pe internet in luna ianuarie 2013, dar sunt sigura ca spectacolul va merita toti banii !

Programul Galei Verdi, din aceasta seara, cuprinde :

·         Traviata – actul I

·         Rigoletto – actul II

·         Trubadurul – actul IV

Eu am ajuns in Arena di Verona pe la 8,30 PM, desi spectacolul a inceput la ora 9,15 PM. Parterul anticei Arene a fost impartit in 2 parti aproape egale : intr-o jumatate sunt montate scaune de plus grena formand fotoliul de orchestra al incintei, iar in cealalta jumatate este fosa orchestrei (in care sunt aproximativ 100 de scaune, deci tot atatia instrumentisti !) si putin mai sus este scena propriu zisa care se prelungeste in sus si pe tribunele de marmura ale Arenei. Intr-adevar, cred ca orice regizor de opera isi doreste o asemenea “scena” – ca sa nu mai amintesc de acustica naturala PERFECTA (cu cele mai mari majuscule posibile) – nu stiu cum realizau arhitectii antici aceasta acustica, probata de mine si la amfiteatrul din Epidaur – Grecia. Incet – incet, toate locurile din Arena s-au ocupat (aproximativ 30.000 de locuri) de toate categoriile de spectatori : de la doamnele imbracate in rochii lungi de tafta, pline de coliere de aur cu diamante, insotite de domni in fracuri sau in smokinguri si pana la tineri imbracati in blue-jeans sau persoane septuagenare imbracate modest dar vadindu-se mari cunoscatori de muzica de opera. Cat despre rase, desi predomina rasa caucaziana, urmatorul procent este detinut de rasa galbena L(  Pe bancile de marmura stateau spectatorii cum voiau “muschii lor”, contra a 30 EURO cat costa biletul acolo. Este imbucurator ca in acest nebunesc secol XXI, mai “gusta” lumea spectacolul de opera.

Inainte de inceperea galei, a venit un domn sexagenar, foarte elegant, cu pletele-n vant, imbracat cu un tuxedo cu smokingul alb si papionul impecabil de matase galbena, care ne-a servit (pe cei din primele doua randuri) cu cate o cupa de sampanie – nu el, ci cele doua piccolite pe care le-am si intrebat cine este ? Era Paolo Gavazzeni – direttore artistico della Fondazione Arena di Verona.

Ah... Ce spectacol MINUNAT !!! 

De altfel, Verona este un oras superb... Mi-ar fi placut sa traiesc acum vreo 700 de ani, sa fiu o ducesa, casatorita cu un Scaligeri in Verona secolului XIV :-))

Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu descrierea mea, dar sincer, nu cred ca am putut descrie toata emotia mea de la acel spectacol omagial...

Buona notte, angelotti a baciare, si riuniranno nelle mie braccia, Yvonne


 
EPIGRAME INSPIRATE DE INTILNIREA DE LA TUSNAD 2010 RADU DRAGUS
 
radu dragus

 

                               Dragi colegi,

 

 

A fost frumos, mulţumesc mult organizatorilor în frunte cu Elek.

 

                                                Bine e la CSF-işti,

                                                Doar distracţie, antren,

                                                Însă nu cumva să rişti

                                                Să nu ai bilet în tren.

 

Mi-au plăcut  cum dansează Elek şi Ivar, a fost o plăcere să-i privesc, de aceea                            “le-am zis-o”:

 

                                                Aveţi dansatori în grupă,

                                                Dar nici vorbă să mă întrec

                                                Cu cei doi, care-s maeştri,

                                                Unu-i Ivar, altu-i Elek.

 

Variantă:

                                                Aveţi dansatori în grupa,

                                                Să-i întrec este în zadar

                                                Pe cei doi, care-s maeştri,

                                                Unu-i Elek , altu-i Ivar.

 

De Radu Diaconescu, cel cu picioarele frumoase, am a zice:

 

                                                Este o vorbă: râsu-ngraşă.

                                                Ăsta să fie motivul

                                                Că Radu, cândva lividul,

                                                Râde de când era-n faşă ?

 

                                                Dovada c-a râs in viaţă

                                                Este forma-i împlinită,

                                                Care prin unele locuri

                                                E o ţâră depăşită.

 

Când Elek anunţa la microfon că va urma, după ce mănâncă, să vorbească Tomescu, ma gândeam, avand în vedere impetuozitatea lui copleşitoare, că va ţine un discurs fulminant. Emoţia l-a cuprins şi n-a reuşit să zică doar câteva cuvinte, dar mă gândesc că emoţia este profund umană şi chiar sănătoasă, momentul era deosebit, aşa că îl înteleg. Ceea ce declar mai jos nu cred că e adevărat (poate acolo ... două-trei picături):

 

                                                Tomescu, cu freza ... hipi,

                                                A vorbit la microfon,

                                                În costum, cu papion,

                                                De emoţie-a făcut ... pipi.

 

 

 

Decebal Farini, “el lider maximo” pentru secţia voastră,

 

                                                A dansat, a chiuit,

                                                (Doar Victor l-a depăşit)

                                                La fel precum orişicine,

                                                Ma gândesc că ar fi bine

                                                Să fie mai ... stăpânit.

 

Când dansam hora s-a strigat, s-a chiuit, la un moment dat Mihaela a scos un “prrrrrrrrrr” (chiar mai multe “prrr-uri”) formidabil, autentic, parc-am fi fost undeva la o nuntă prin Oltenia, mi-a plăcut foarte mult. Am încercat şi eu dar nu mi-a reuşit.

 

Lui Ivar îi zicem:

 

                                                Ivar sper că ai ajuns

                                                Cu bine in Germanía,

                                                Neuitând de-ai tăi colegi

                                                Ce-şi duc traiu-n România.

 

Pentru colegii americani:

 

                                                Stabiliţi în lumea nouă

                                                Nu vă culcaţi pe-o ureche,

                                                Neuitând în permanenţă

                                                C-aţi plecat din lumea veche.

 

De la doamnele de la pensiune numai de la una mi-am luat la revedere, cealaltă fiind liberă în momentul plecării noastre.

 

                                                Doamna de la pensiune

                                                Ne-a servit cu pasiune,

                                                La plecare am pupat-o

                                                Şi i-am zis “viszant látásra”.

 

De Yvonne ce să mai zicem, e omniprezentă, omniscientă, plină de energie, cred că are un rol de catalizator pentru comunitate.

 

                                                De Regină vreau a spune:

                                                Vă / ne ţine la ‘naltă cotă

                                                Fiind pentru toţi colegii

                                                Veritabilă mascotă.

 

 

 

                        Sănătate şi viaţă lungă !

 

                                     Radu Drăguş                                         2010

 
poza mihai
 

Colegul nostru Mihai Dumitru alias Michael Dumas grupa 452 A sectia EA publica pe blogul personal http://michael-dumas.blogspot.ro


Iata ce spune Mihai Dumitru despre Michael Dumas


Michael Dumas are studii in electronica, fiind doctor inginer in semiconductori. A lucrat multi ani in cercetare, proiectare, productie si investitii. In ultimii ani s-a ocupat de computere si informatica. Este in prezent retras din activitate , calatoreste mult in capitalele Europei , viziteaza galerii de arta, muzee, castele si palate imperiale. Este interesat de literatura, politica si arta si observa spectacolul politic colorat din tara noastra mai ales comparativ cu sobrietatea politica din occident.


MIERCURI, 12 SEPTEMBRIE 2012

Romania, o tara de unde vrei sa emigrezi

O tanara japoneza aterizeaza pe aeroportul Otopeni si vrea sa ajunga cu taxiul in Bucuresti. Ea este ademenita si condusa de un "combinator" cu antecedenta criminale la un taximetrist coleg de afaceri, apoi rapita si dusa in padurea din apropiere, jefuita, violata si ucisa. Ce face dupa asta politia? Face un "control" la taximetristii de la aeroport si da amenzi pentru "depasire de noxe la masini" . Nimeni din politie nu demisioneaza sau nu este dat afara pentru debandada arhicunoscuta de la aeroport unde zilnic misuna indivizi dubiosi care pacalesc turisti, nimeni din aeroport insarcinat cu paza si securitatea nu este dat afara . Ministrul de interne nu ia nici o pozitie, ambasada Japoniei clameaza lipsa de siguranta si raspunderea autoritatilor si a aeroportului iar presa japoneza scrie ca Romania este o tara populata de salbatici si criminali. Nimeni nu este raspunzator, nu se face nimic, pasagerii sunt in continuare la mana borfasilor, nici un om cu responsabilitate nu se implica sa curete mizeria de interlopi din zona si sa impuna un set minim de reguli de siguranta privind plecarea de la aeroport cu taximetrele, dupa modele existenta in alte tari.

Un presedinte interimar al Romaniei, presedinte ales al Senatului si sef de partid la PNL, se obliga in fata parlamentului sa paraseasca politica daca actiunea sa de suspendare, al presedintelui in functiune, esueaza. Fiind infrant in actiunea sa, in loc sa-si felicite adversarul si dupa modelul lui Sarkozy vs.Rollande, sa ceara romanilor sa-l urmeze si sa-l respecte pe actualul sef al statului, dimpotriva indeamna la proteste de strada si la nesupunere. Nu recunoaste infrangerea, nu paraseste politica si face declaratii aiurite pe la posturile TV. Ce face partidul sau, PNLul? Partidul acesta, care se revendica urmas al Bratienilor, in loc sa-l scuipe afara pe individ, face zid in spatele sau, trimite un senator nebun sa faca mitinguri pe strada si declara, prin alt senator, ca peste o luna sau doua, vor suspenda din nou presedintele ales.

Premierul guvernului, seful executivului din Romania, este acuzat ca si-a copiat teza de doctorat, furand cu toptanul zeci sau sute de pagini din alte carti. Se starneste un scandal mediatic in ziarele de pe mapamond, se face trimitere la cazuri similare din Germania si Ungaria soldate cu demisii. Fara regret si rusine premierul nostru, declara ca, daca se va dovedi ca a plagiat, el va renunta la titlul de doctor, dar asta nu are legatura cu functia de sef de partid si prim ministru. Ce face partidul PSD, unde el este presedinte? Partidul se solidarizeaza cu seful sau si prin ministru sau de la Invatamant, modifica comisii de tot felul si face presiuni ca sa se obtina un certificat de buna purtare. Ce fac membrii de vaza din acest partid, cu vechime si istorie ? Tac si clameaza "lucratura" politica de la adversari, nici unul nu ia pozitie contra hotului ajuns in fruntea lor.

Indemnati de USL aflat la guvernare, prin liderii sai plini din cap pana in picioare de mocirla in care s-au scufundat in actiunea cu suspendarea, mai multi indivizi fac mitinguri "spontane" in centrul Capitalei contra presedintelui ales, darama niste garduri si ocupa bulevardul. Conform legii, jandarmeria intervine, aduna pe indivizi , se aplica amenzi si se intocmesc dosar penale prin politie. Ce face ministrul de interne al Romaniei, pus de USL sa raspunda de respectarea legii si a ordinii in Romania? Intervine prin TV si anunta ca va pedepsi pe jandami, ca si-au facut datoria si au comunicat in presa ce s-a intamplat si ce patesc cei certati cu legea si-i invita pe cetateni "sa vina in continuare sa faca demonstratii linistiti" asa cum i-au indemnat guvernul USL, ca are el grija cu jandarmii.

Din dezvaluirile din campania de la referendum, aflam ca in parlament se afla un numar impresionant de "puscariabili", cateva zeci de parlamentari. Nu-i cunoastem pe toti si nici nu este important. Este insa unul Voicu, de la PSD, care se ocupa in trecut cu aranjarea de solutii favorabile in justitie pentru colegii lui de partid. El a si facut un an de puscarie si este in asteptarea judecatii finale. L-am revazut la TV, e bine mersi senator cu toate drepturile, voteaza legi in parlament si a votat suspendarea presedintelui ales, chiar cu doua maini (exista fotografie), fara ca nimeni din PSD sau parlament sa-l deranjeze cu ceva. Niste oficiali englezi s-au crucit, ca fiind ceva nemaivazut ( "extraordinary"), ca intr-un parlament din Europa sa fie posibil ca sa existe oameni care sunt acuzati in justitie, fara ca partidul din care fac parte, sa-i dea afara si sa-i oblige sa-si dea demisia din parlament.

Acum cateva saptamani un doctor ginecolog de la o maternitate din Capitala a refuzat, ca fiind prea mica, spaga de 300 lei de la o femeie, care urma sa nasca si a pretins 800 lei, fiind prins in flagrant delict de procuratura. Medicii din sistem au musamalizat cazul, a fost prezentat ca ceva singular, toata lumea s-a linistit, totul este bine, conducerea spitalului si ministerul au tacut malc si au clamat ca sanatatea este subfinantata. Toti se vaita ca nu au bani, dar nimeni nu a reamintit ca din nepasarea si indolenta spagarilor de medici si de asistente din spitale, o sectie de o maternitate, tot din Capitala, a luat foc acum un an, murind mai multi bebelusi.

La bacalaureatul de incheiere a scolii, scorurile care se obtin sunt in multe judete sub 30%, semn ca elevii nu invata mai nimic. Intrebati de reporteri cum se explica situatia, elevii au raspuns nonsalant ca este normal sa aiba aceste rezultate execrabile cu note de 2 sau de 3 la lucrari, fiindca nu-i mai lasa sa copieze la examene. Ce face proaspata ministresa de la invatamant? Vazand situatia, s-a gandit la o solutie, ca sa iasa mai bine la statistici. In loc sa puna profesorii si elevii la munca si sa se faca carte serioasa, va introduce un nou bacalaureat mai putin pretentios denumit "profesional", adica mai putin exigent, ca sa poata sa il treaca toata lumea si sa avem promovabilitate buna , sa ne laudam in presa.

Locuiesc intr-un cartier nou din nordul capitalei, unde foarte multa lume si-a construit case pornind de la firul ierbii. Fiecare a investit sudoare si bani ca sa iasa ceva confortabil si frumos, si-a tras pe cheltuiala proprie lumina si gaze. Primarul reales de mai multe ori, cunoscut prin relatiile sale mondene si de pe la TV, s-a ocupat de mai multe mandate cu orice altceva decat cu administratia: nu exista in Baneasa –Pipera o scoala publica noua, nu exista o policlinica de stat, nu exista gradinita publica, nu exista un spital , nu s-a inaugurat o piata pentru legume si fructe. Strazile nu au trotuare si cresc buruieni, nu s-a instalat iluminat public in cartier, canalizarea nu functioneaza , apa potabila nu are presiune. In schimb, mai multi ani s-au bagat banii de la primarie intr-o echipa de fotbal din alt oras (Unirea Urziceni) si s-a construit si o biserica noua enorma, ambele pe langa un sediu nou si maret al primariei. Trotuarele stau sa cada, nu exista o sistematizare cu accese pentru traficul auto, din ce in ce mai mare, numerele pe strazi sunt date anapoda pe sarite, multe case au acelasi numar, iar culmea exista si doua strazi cu acelasi nume. Ce face electoratul din localitate? Voteaza in continuare cu acelasi primar suporter de fotbal si ctitor de biserici.

Primarul general al Capitalei aproba in consiliul general proiecte de miliarde de euro, ca sa-si justifice promisiunile electorale facute, fara nici o acoperire, in campanie. Costurile care revin pe km de "drum expres" (fosta "autostrada suspendata") sunt de 3-4 ori mai mari decat cele mai scumpe lucrari din lume. La iesire din sedinta primarul declara senin, ca bineinteles nu exista banii pentru acest proiect , fiind vorba de ceva care se va face cu fonduri private, vom vedea si vom mai auzi cum. In schimb lucrarile in executie la pasaje si metrou au fost sistate, nu ai unde sa parchezi masina in oras si esti la discretia boschetarilor si a vagabonzilor din parcari. Ce fac bucurestenii? Voteaza in continuare un primar pacalici, bun de suete, fara nici o idee de administratie , sforar si doritor peste 2 ani sa lase balta orasul si sa se aleaga presedinte de tara.

Iata rezultatele domocratiei din Romania: presedintele Senatului este un om fara onoare si fara cuvant, premierul este un hot de doctorate, parlamentul tarii este populat cu infractori, politia nu ne apara de hotii si criminalii care misuna in aeroporturi si gari, ministrul de interne sanctioneaza jandarmii care aplica legea, scoala nu poate scoate elevi cu examen de bacalaureat, daca sotia ta naste trebuie sa ai grija ce spaga dai doctorului sau chiar te poti astepta ca maternitatea sa ia foc cu copilul tau cu tot, primarii nu se ocupa de administratie si se tin de fotbal si biserici. Cu toate aceste evidente,ei cu totii, sunt in continuare sustinuti de partide, votati de cetateni si alesi in continuare. Ce ne mai ramane noua de facut?

Intr-o postare precedenta ma intrebam daca sa emigram noi din Romania sau sa internam la ospiciu politicienii si toata mafia lor. Ati ghicit raspunsul: sunt prea multi cei care ar trebui internati la ospiciu, ramane solutia sa emigram noi din Romania. Nu este frumos, dar este sanatos. Traim intr-o tara bolnava rau de tot, cangrena imposturii si a coruptiei a atins organele esentiale ale statului, din pacate ne apropiem de capatul drumului. Partidele politice sunt infectate de grupuri mafiote, insi fara valoare si onoare conduc statul iar sub ei infloreste nepasarea, hotia si indolenta. Stiu ce am de facut: la revedere, Romania!arativ cu sobrietatea politica din occident.
 
rddRadu-Diomid Drăguş - Epigrame si Catrene

Dragi colegi şi prieteni,

   Unii dintre voi mă consideră poet, poate din exagerare sau poate dintr-o anumită neştiinţă, dar eu nu sunt poet, nu că n-aş vrea dar nu se poate, pentru că nu am sensibilitate artistică, sau poate că am dar într-o cantitate foarte mică. Pe mine Mama m-a născut inginer şi aşa am rămas, la rândul lor poeţii sunt născuţi, nu făcuţi.
  Catrenele şi epigramele de mai jos vi le trimit pentru că mulţi dintre voi m-aţi inspirat, sau determinat, să le scriu şi prin urmare voi sunteţi eroii textelor mele (să nu-mi cereţi drepturi de autor).
   Dacă aveţi ceva de spus nu vă reţineţi, accept orice comentariu, de la cele mai măgulitoare elogii până la cele mai crase injurii, ca idee generală prefer ultima variantă dar cu argumente, că altfel n-are nici un haz.
   Ce vă prezint aici este opera mea antumă, cea postumă încă nu a apărut, sper ca editorii mei să mă întârzie cât mai mult, nu mă deranjează deloc.

Radu-Diomid Drăguş

Pentru accesarea volumului faceti clik pe textul de mai sus
 
Preintalnire 40 de ani

“ Ingineri electronisti din toate tarile uniti-va ! “

Motto 1:

Animati de nostalgia
Anilor de facultate
Sa rememoram "orgia"
Unor clipe neuitate.

Motto 2 popular:

Usurel trecui prin lume
Ca pasarea prin padure.

Dragi colegi electronisti promotia 1970,

   In cele ce urmeaza voi relata cateva intamplari mai mult sau mai putin hazlii din viata colegilor nostri, cu poze si catrene asociate, spre placerea (sau plictiseala) voastra. Am in vedere in special colegii din sectia Ingineri fizicieni (IF) pentru ca din aceasta sectie am facut si eu parte si ii cunosc mai bine, mai ales ca de doi ani am inceput sa ne vedem la nivel de grupa. Urmeaza, ca numar, colegi de la CSF, la o reuniune a lor fiind si eu invitat impreuna cu un coleg de la IF si unul de la EA. In final sunt cativa colegi de la alte grupe cu care am avut ocazia sa ma intalnesc sau sa corespondez. Intr-o anumita masura relatarile vor fi cronologice.

   Nu fac parte din Comitetul de organizare a intalnirii de 40 de ani de la absolvire, eu fac parte din Comitetul oamenilor (muncii) care au placerea de a veni la intalnirile noastre, in aceasta calitate, de buna voie si nesilit de nimeni, vreau sa va zic urmatoarele:

Sa veniti la patruzeci,
Nu lasati pentru cincizeci,
Fiindca e o vorba buna:
Ce-i in mana nu-i minciuna.
* * * * * *
Oferta de patruzeci
Acuma-i valabila,
Nu puteti s-o amanati,
E irepetabila.


   Voi continua cu perioada cea mai veche, e vorba de 1971, la un an de la absolvire, cand o parte din noi am facut armata impreuna.


image001
image002
   In prima poza este o grupa din armata in care majoritatea suntem colegi de la sectia Ingineri fizicieni, in poza a doua suntem toti colegii IF care am facut armata impreuna, respectiv de la stanga la dreapta Ioan CHIS (comandant de grupa), Alexandru BALANESCU, Radu DRAGUS, Dorin CIOBANU, Aurelian OLARIU, Ervin GURAU, Marcel CARABINEANU.

                     Am zis:
Ingineri la o adica,
Daca patria ne chiama,
Curajosi si fara frica
Ne-nrolam, de buna seama.

    Au urmat intalnirile la facultate, la fiecare cinci ani, despre acestea nu voi vorbi, la datele respective s-au facut pozele de rigoare, acum voi sari in anul 2008. In acel an, intr-o convorbire telefonica intre Dorin Ciobanu si Gabriel Onel (colegi de la IF) cei doi au pus problema intalnirii noastre la nivel de grupa, idee ce mi-a fost transmisa si mie. In acel moment m-am si apucat de treaba si a fost o munca destul de sustinuta pana am facut rost de telefoanele si adresele de E-mail ale colegilor. In acest demers m-am folosit de internet si de informatiile anumitor colegi care detineau date despre alti colegi. In final am obtinut adresele cvasitotalitatii colegilor de grupa. Ideea mea a fost ca cei care nu pot sa vina sa trimita un mesaj de salut si cate o fotografie pentru a ne actualiza noile infatisari. Majoritarii au raspuns cu promptitudine si bucurie la acest apel, cativa au fost mai ezitanti iar eu le-am raspuns in consecinta. Intalnirea a fost fixata in Cismigiu, pe 13 Septembrie 2008 ora 11.00 .


Ne-ntalnim in Cismigiu,
Nu mai e atata soare,
Doar cu o-ntrebare viu:
Cati colegi veni-vor oare ?
* * * * * *
Animati de revederea
Unor vechi si dragi fiinte,
Vom agrementa-ntalnirea
Zdrobind in gura seminte.
* * * * * *
Si o bursa de pariuri
N-ar strica sa infiintam,
Fiecare sa mizeze
Cam pe cati colegi contam.
(Evident, premiul cel mare
E unul de consolare).
* * * * * *
Cei absenti din neputinta,
Sau poate fara vointa,
Sa trimita fiecare
Un mesaj de-ntampinare.



   Cred ca primul gasit a fost colegul si seful nostru de promotie de la grupa IF Sorin Marcovici (stabilit in America), am scris direct  numele lui pe internet, am gasit o adresa de E-mail, care era chiar a lui. El ne-a trimis poza de mai jos si mesajul care urmeaza, pe tonul cel mai firesc si fara intarziere.

image003
Sorin Marcovici

   Dragi colegi,

   In iunie 1970, un grup de tineri, fete si baieti, in jur de 22-23 de ani, s-au adunat in fata corpului D din Polizu si, dupa ce au facut citeva poze si au semi-cintat Gaudeamus Igitur, s-au dus la Carul cu Bere sa sarbatoreasca terminarea facultatii. Au trecut de atunci 38 de ani ; 38 de ani reprezinta o viata dar parca a fost ieri.

   Imi amintesc cu nostalgie fetele noastre pline de emotie si anticipare, marcate de bucuria ca am reusit si incertitudinea nemarturisita in viitor. Fiecare dintre noi, cu visurile si ambitiile specifice tineretii, isi interoga cu optimism destinul. Majoritatea am ramas in Bucuresti. Unii au plecat sa-si dezvolte profesia in provincie. Altii au ajuns in cele din urma pe meleaguri mult mai indepartate. Unii dintre noi au tinut legatura, altii s-au mai instrainat. Pe unii realitatea de zi cu zi a vietii i-a fortat sa-si schimbe meseria ; altii ne-au parasit deja pentru totdeuna. Ca frunzele de toamna purtate de vijelie, viata ne-a raspindit in toate directiile dar inca ne reamintim cu placere ca am zburat din acelasi copac. Colegialitatea si camaraderia celor cinci ani impreuna au ramas imprimate in spiritul nostru pentru totdeuna si hranesc cu multe amintiri bucuria revederii.

   Desigur ca mi-ar fi facut o placere deosebita sa particip la adunarea colegilor organizata de Radu care, dupa cum am constatat cu totii, a ramas acelasi baiat prietenos si amabil. Din pacate nu o sa fie posibil de data asta sa ciocnim un pahar impreuna si sa schimbam glume noi si vechi. Sper insa sa avem ocazia sa ne revedem cu bucurie intr-un viitor nu prea indepartat. Pina atunci, va doresc tuturor o seara minunata si plina de voie buna. In pofida zicalei, sint multi ochi care chiar daca nu se vad nu se uita.

Cu aceeasi prietenie din totdeuna,
Sorin Marcovici



   Pe Nicolae Georgescu, seful nostru de grupa, l-am gasit mai greu dar pana la urma am reusit cu ajutorul unui coleg care ii stia adresa. El s-a lasat mai greu in sensul ca s-a prezentat la intalnire de abia in anul urmator, pe motivul invocat in mesaj, dealtfel neintemeiat, cum ca pe el vremea l-ar fi marcat mai puternic  (am doar poza de grup).

   Dragi colegi de neuitat,

   Suntem un grup de oameni care au ceva in comun: au petrecut o doisprezecime din viata in aceeasi facultate, in banci alaturate. Multi dintre noi am fost chiar prieteni. De exemplu, s-ar putea sa existe printre voi un baiat care a fost si la mine acasa, unde am studiat impreuna, am mancat impreuna si am dormit chiar in acelasi pat (nu va ganditi la prostii!).

   Dar acel nucleu de oameni din 1970 a suferit ulterior, cu mult inaintea pornirii acceleratorului CERN, un adevarat "big bang". Bucuriile, dar mai ales necazurile, ne-au dus in zone ale universului vietii foarte departate una de alta. Unii au trecut chiar in universuri paralele. Pentru ca nu pot sa-mi explic altfel cum se poate ca baiatul despre care va spuneam, atunci cand ne-am reintalnit intamplator acum circa 20 de ani, sa vorbeasca cu mine foarte degajat despre una, despre alta, iar la urma, cand deja ne indepartam unul de altul, sa strige: "Cum te cheama, cum te cheama?" (Exact ca in reclama "Cat e halatu', cat e halatu'?")

   Initiativa crearii acestui "club" al inginerilor fizicieni din 1970 este extrem de binevenita. Clubul IF70, cum indraznesc sa-l numesc, incearca sa demonstreze ca timpul poate fi reversibil, ca putem, o data pe an cel putin, sa revenim in aceeasi zona de univers al vietii. Nu stiu daca vom reusi, dar merita incercat. Poate descoperim o crema speciala, ca in "Maestrul si Margareta". Colegul Aurel Ionescu va poate explica mai mult.

   Va propun un test al intoarcerii in timp. Doi dintre profesorii nostri au spus la sfarsitul cursurilor pe care ni le-au predat:
1. "Sa aveti derivata pozitiva!"
2. "Sa nu va pierdeti simtul umorului!"

   Cati dintre voi stiu sa raspunda? Cati dintre voi au respectat aceste sfaturi-urari? Poate veti discuta putin si aceste lucruri.

   In sfarsit, am vazut pozele transmise de minunatul nostru coleg Radu Dragus. Intr-adevar, entropia creste! Partea proasta este ca rata cresterii este diferita. In cazul meu de exemplu a atins valori inadmisibile. De aceea,

Semnez cu drag pentru voi toti,
Colegul vostru de ne liniutza uitat (adica de ne-privit),
Nicu Georgescu

PS Poate la intalnirea viitoare pot trece peste complexul exploziei entropiei personale, imi pun o masca si vin si eu la intalnire.
Inca o data,
Va imbratisez pe toti. Petrecere frumoasa!



   In aceasta imprejurare i-am scris:

Lasa frate entropia
(Care-n final ne omoara),
Importanta-i frumusetea,
Evident interioara.

   Pe colegii care n-au venit i-am asimilat cu oaia ratacita din celebra pilda, dar neprezenta lui Nicu Georgescu, in situatia lui de sef de grupa, ar fi agravat mult situatia:
Pilda oii ratacite
Ne face sa-i ducem dorul,
Insa Domnul ne fereasca:
Sa nu ne lase pastorul.



   Cu Alexandru Balanescu a fost o situatie mai grea in sensul ca l-am cautat pe internet in Germania, fara sansa, unde el statuse vreo treizeci de ani, alt coleg a avut inspiratia sa-l caute in tara si a avut succes, pentru ca Sandu revenise de cativa ani.

image004
Alexandru Balanescu

    El a fost prezent la ambele intalniri IF, in 2008 si in 2009. i-am scris:

Ce mai par frumos aveai
Cand erai mai tinerel
Si ma-ntreb contrariat
De ce-ai renuntat la el ?
* * * * * *
Sandu, tu in studentie
Aveai par negru, frumos.
Te intreb: ai vreun folos
De cand te porti cu chelie ?



   Cu Dorin Ciobanu problema a fost simpla, noi corespondam de ani de zile pe internet,

image005
Dorin Ciobanu

deci n-a fost o greutate sa-l gasesc. El imi trimite aproape zilnic mesaje pe E-mail; datorita faptului ca a practicat candva tirul i-am scris:

In pierduta tinerete
Erai tragator la tir,
Dar acum cu internetul
Bombardezi mai abitir.

   Tot pe ideea tirului m-am gandit sa-i zic:

Motto:

Nu-i jivina ca tapiru
Si nici sport precum e tiru.
Ciobanu tragea la tir
Cu o pusca de Cugir
Si vana ca un vampir
Tinea sangele-n potir
Si bea tuica din clondir,
Acuma mananca pir
Cateodata chiar si jir
Si ciorba numai de stir
Cu ulei de trandafir
Asortata cu ghimbir
Si de-aceea nu ma mir
Ca e slab precum un fir
Si se unge cu mult mir,
Se plimba sus in Pamir
Imbarcat numai in TIR
Si vaneaza doar tapir
E-mbracat tot in casmir
Nu plateste deloc bir
Toaca banii in tractir
Si le bea mai abitir
De cum face un satir.
Da-mi o poza suvenir
Ca sa pot sa te admir
Cum as face cu-n emir
Adiat de un zefir
Intr-o stare de delir
Impodobit cu safir.
De la mine ai mult gir,
Te respect precum un Sir.
Hai sictir !

   Formula de incheiere n-are nici o conotatie revansarda, am folosit-o pur si simplu ca rimeaza.



   Cu Tulida Bercovici (actualmente Geraldine Tulida Cohen), stabilita in Anglia, a fost mai complicat deoarece n-am reusit nicicum s-o gasesc. Pana la urma am aflat ca Nicu Dragulanescu ar avea adresa ei, ceea ce s-a dovedit a fi adevarat. Nicu si Tulida au fost colegi de liceu. Poza de mai jos am obtinut-o prin intermediul lui Nicu. Mesajul de la Tulida l-am obtinut eu dupa multe insistente, printre altele i-am scris:

image006
Geraldine Tulida Cohen (Bercovici)

Din inima ta larga
Sper vantul ca sa rupa
O fila cu mesajul
Spre-ai tai colegi de grupa.
 

Pana la urma a cedat si iata mesajul mai jos:


   Dragi fosti colegi ingineri fizicieni,

   Urmaresc cu uimire progresele Romaniei in special in ultimii ani, traiectoria este exponentiala in toate directiile. Trebuie sa fie foarte interesant de a fi acum la Bucuresti, am auzit ca s-a schimbat nemaipomenit si este o atmosfera excitanta. Au trecut prea multi ani de cind ne-am despartit si am urmat vietile si carierele nostre in toata lumea. Totusi amintirile de vremurile cind am fost totii studenti sint tare frumoase. Imi pare rau ca nu voi putea fi impreuna cu voi la aceasta reuniune, desi intr-un fel fiind indepartata, voi mentine visiunea voastra asa cum ati aratat la 20 ani nu cum toti aratam acuma. Va urez sa va pastrati tineretea interna chiar daca nu se poate sa tineti anii in urma. Un salut calduros tuturor cu urari de sanatate, fericire si prosperitate!

   Toate cele bune si urari de success pentru reuniune. Te rog sa-mi trimeti toate pozele.

Tulida

Dr Geraldine Cohen
PhD, MBA (INSEAD), FHEA, MCIM, Chartered Marketer
Senior Lecturer in Marketing
Brunel Business School
Elliott Jaques Building, Room 062
Brunel University Uxbridge, UB8 3PH
Telephone: (+44) 01895 265237


  
Cu Nicolae Fotache (zis Ney) am avut probleme, nu cu adresa ci cu faptul ca n-a vrut sa ne trimita o poza si nu a venit la intalnirile IF, totusi eu cu el corespondez frecvent pe E-mail. La o intalnire cu CSF-istii in 2009, la care am fost invitati amandoi, Ney a fost surprins din profil, vedeti poza de mai jos, in stanga. Din mesajul lui Ney Fotache dau fragmentul urmator:

image007
   Uitindu-ma pe fotografiile pe care le-ai strins, m-am bucurat pentru faptul ca desi ma uitam la ele, in mintea mea ii vedeam tot cu imaginile de acum aproape 40 de ani. In concluzie, prefer ca si cei care ma mai tin minte, sa ramina cu imaginea mea de atunci, este drept ca m-am mai ingrasat, iar despre par .. vad ca Mihu Leonovici mai are.

Legat de chelie vreau sa va spun ca englezii au o vorba: barbatii au un cap asa de frumos incat e pacat sa fie acoperit cu par, iar lui Ney i-am zis:

Draga Ney nu-ti fa probleme
Cu chelia lucitoare,
Fiindca noi avem cu totii
Ochelari superbi de soare.



   Pe Nicolae Leonovici (acum Nicolas Leconte), stabilit la Eaubonne (Apa buna) langa Paris, l-am gasit prin intermediul unui coleg care ii stia adresa. El ne-a transmis mesajul urmator:

image008
Nicolas Leconte (Nicolae Leonovici)
 
      Draga Radu si dragi colegi,
      Imi pare rau ca nu pot participa la intalnirea de anul acesta, dar la anu', promit, nu voi lipsi – decat daca ma mut in alta lume.
      Am 2 propuneri :
1. Sa faci un site in care sa aduni pozele, inclusiv cele pe care le veti face la intalnirea din Cismigiu.
2. Sa organizezi un concurs masculin (anul viitor, ca sa pot participa si eu) de cea mai mare chelie si cea mai importanta burta.
      Iar pana atunci, va urez tuturor, prezenti sau chiar absenti, multe intalniri ca acea de anul acesta, organizata de minunatul nostru coleg si poet, Radu.

Cu drag,
       Mihu


   Legat de mesajul lui Mihu vreau sa va zic in primul rand ca nu a venit nici in anul urmator, contrar afirmatiei lui din fraza de inceput ; acum, Doamne fereste, ce sa credem ? In al doilea rand observam in fraza de sfarsit ca ma face poet, ceea ce nu-i adevarat, nu ca n-as vrea dar n-am de unde, pentru ca eu nu am sensibilitate artistica. Pot fi incadrat eventual ca versificator, ceea ce are legatura cu electronica, deoarece si intr-un caz si in altul e vorba de a combina cuvintele sau componentele in ideea ca in final sa se obtina ceva coerent.

   Fiindca Mihu locuieste la Eaubonne m-am gandit sa-i scriu:

La Eaubonne, tres inspire,
Ti-ai facut asezamant
Intuind mai repede
Criza de-apa pe Pamant.
* * * * * *

Varianta:

La Eaubonne te-ai asezat
Intr-o casuta cocheta
Intuind anticipat
Criza de-apa pe planeta.
* * * * * *
Presupun ca in Eaubonne
Aveti casa cu balcon
Si tu poti nestingherit
Sa te-ocupi de pescuit.



   Urmeaza acum cei doi colegi “canadieni” de la IF, e vorba de Gabriela Grabari (Ionescu) si Marcel Carabineanu, care apar in cele doua poze de mai jos. Fiind acolo in Canada m-am gandit:

Bine-ar fi si in Canada
Doar in luna lui cuptor,
Iarna cand cade zapada
O iei jos spr-ecuator.

Si am mai zis:

Emigrantul in Canada
Are un program impus:
Cat mai repede sa-si faca
Adaptarea lui la fus.


image009
Gabriela Grabari (Ionescu)

image010
Marcel Carabineanu



   In continuare apar pozele individuale ale altor colegi de grupa IF.

image011
Rodica Lazarescu (Barladeanu)

image012
Anca Angelescu (Moisescu)


image013
Teodor Julea

image014
Aurel Ionescu

image015
Ioan Chis

image016
Aurel Popa

image017
Alexandru Bucin

image018
Ervin Gurau

image019
Stelian Popa

image020
Gabriel Onel


image021
Eliade Stefanescu


image022
Lucian Galateanu



   Inainte de a da pozele de grup cu Inginerii fizicieni, reuniti de doua ori in Cismigiu si apoi in restaurantele din zona, respectiv in anii 2008 si 2009, voi mai relata ceva. In anul 2008, cand erarm in plina campanie de cautare a adreselor colegilor, la un moment dat l-am apelat pe internet pe Nicu Dragulanescu in ideea de a afla de la el informatii despre anumiti colegi ai nostri.

image023
Anca Angelescu (Moisescu)           Nicolae Dragulanescu

     Din mesajul lui de raspuns constat ca se afla in Coreea de Sud, unde urma sa stea pana spre sfarsitul anului. Fiind acolo i-am zis:

Bine ca nu esti in Nord
Unde-a fost alt Nicolae
Ce s-a-ntors victorios
Cu proaste idei, o droaie.
*     *     *     *     *     *
Dac-ar fi-avut nostalgia
Erei Ceausescului
N-ar fi poposit in Sudul
Ci-n Coreea Nordului.

   Fiind el acolo departe de tara l-am felicitat de Sfantul Nicolae gandidu-ma si la intalnirea noastra:

Sa ne traiesti Nicolae
Ori cu cine ai petrece
Neuitand nici de-ntalnirea
Anului douamiizece.


   Si acum pozele de grup, mai intai cea din toamna anului 2008.

image024
De la stanga la dreapta: Dorin Ciobanu, Aurel Popa, Teodor Julea, Gabriel Onel, Alexandru Balanescu, Alexandru Bucin, Rodica Lazarescu, Lucian Galateanu, Radu Dragus, Anca Angelescu, Ervin Gurau, Ioan Chis, Stelian Popa.

Inca o poza de grup cu aceleasi persoane din 2008, mai jos.
image026


Ingineri fizicieni, toamna anului 2009.
image027
De la stanga la dreapta: Dorin Ciobanu, Radu Dragus, Aurel Ionescu, Eliade Stefanescu, Nicolae Georgescu (seful de grupa, a venit pana la urma, nu ne-a lasat de izbeliste), Nicolae Dragulanescu (invitat), Stelian Popa, Gabriel Onel, Alexandru Bucin, Lucian Galateanu, Aurel Popa.

Dupa intalnirea din Cismigiu, Septembrie 2008, cativa colegi am fost invitati la Ervin Gurau acasa, a fost o poveste mai veche care acum s-a materializat.
image029


   In primavara lui 2009, dupa ce deja ne adunaseram in 2008, Lucian Galateanu mi-a trimis un mesaj in care ma instiinta ca are o casa de vacanta la Comarnic (undeva sus pe deal, nu in oras) si ar fi incantat sa ne vada acolo, evident pe cei dornici si in limita posibilitatilor de cazare. Pana la urma treaba s-a concretizat si o parte din grupa Ingineri fizicieni, pe care am denumit-o “Aripa Comarnic”, a ajuns sa-l viziteze de vreo trei ori, mai intai in primavara si apoi in toamna, ca dovada sunt imaginile de mai jos.

   Inainte de a comenta pozele am ceva vorbe legate de prima vizita, care a avut loc de 1 Mai 2009. Mai intai e mesajul de multumire pentru itinerariul transmis de Lucian si apoi anumite temeri, nedumeriri si chiar pretentii:

Multumescu-ti de mesaj
Il voi lua in bagaj,
Ca un ghid nepretuit
S-ajung la locul ravnit. 
*     *     *     *     *     * 
Unde casa ti-ai plasat
Aeru-i rarefiat,
Cand venim de Arminden
Luam tub de oxigen ??? 
*     *     *     *     *     * 
La vila ce-ai plasat
Acolo sus in deal
Ideal ar fi sa vin
Calare pe un cal. 
*     *     *     *     *     * 
In aceasta-mprejurare
Iti pun inca o intrebare,
Sa-mi raspunzi far-amanare,
Ai si grajdul in dotare ? 
*     *     *     *     *     * 
N-ai evaluat localul
Unde vom veni cu calul,
Sa ne dai date concrete:
Cat revine-n margarete?

   In ideea c-as fi mers pe jos am zis:

Gafai greu si urc amarnic
Pe dealu' de la Comarnic
In speranta ca-ntr-un an
O s-ajung la Lucian. 
*     *     *     *     *     * 
Cu casa in varf de deal
Ma gandesc ca bine ar
Folosi pentru colegi
Sa montezi funicular.

   O problema era si vremea:

O s-avem vreme frumoasa
Sa putem iesi din casa ?
*     *     *     *     *     *
De nu stii nimic de vreme
Ma gandesc si chiar ca te-as
Sfatui sa dai comanda
Tocmai la INMH.

   Totusi pana la urma ne-am hotarat sa mergem cu masina, dar erau si acum incertitudini:

Loc de-ntoarcere gasim
Sus in spatiul tau intim ?
Fiindca-ti zicem: au contraire
Vom urca-n marche-arriere.

   Fiindca veni vorba de mersul inapoi mi-am adus aminte de un banc: niste politisti urcau pe Transfagarasan in marche-arriere ceea ce a starnit nedumerirea anumitor participanti la trafic, raspunsul politistilor a fost: “daca nu gasim acolo sus loc de intoarcere?”. Culmea e ca la coborare mergeau tot in marche-arriere, pentru ca au gasit sus loc de intoarcere.

   L-am prevenit pe Lucian:

E un act d-inconstienta
Sa ne inviti la Comarnic,
Ai sa te caiesti amarnic
De-om contracta dependenta.
  dar el si-a asumat orice risc.

 

   Pana la urma totul a fost frumos si ce speram s-a indeplinit:

Acolo, de Unu Mai,
Sper sa ne simtim ca-n Rai
Uitand, chiar si momentan,
De-un infern cotidian.


   Avertizare pentru Lucian:

Fiind persoane importante
Sa ne-ntampini ca atare,
Cu discursuri mai savante
Si cu paine si cu sare.
   
   Consideratii despre casa:

Asezata-n varf de deal
Nu poate fi decat castel
De-aceea, cu siguranta,
Bantuie stafii in el.
*     *     *     *     *     *
La castelul tau din coasta,
Asezat pe stanca dura,
Ca si cavaleri veni-vom:
Cu lance si cu armura.

   Viata, stiti cum e,  si cu bune si cu rele, ca dovada tocmai cand faceam plimbarile la Comarnic am pierdut un meci important la fotbal, mi se pare cu nationala Serbiei:
Invitati fiind la Comarnic
Bucuria ne petrece,
Numai c-am pierdut la fotbal,
Una calda, una rece.


   Urmeaza pozele facute la Comarnic cu Ingineri fizicieni “Aripa Comarnic” 

image030Rodica Lazarescu (Barladeanu)

   O veti zariti si pe Yvonne Fotache (Deculescu), invitata noastra de onoare de la CSF. Eu am prezentat-o in felul urmator:

Pentru toti aici de fata
E momentul, afle-se,
Ca Domnita invitata
E Regina CSF.
Despre ce este vorba veti afla mai incolo.


image031
Dorin Ciobanu, Yvonne Fotache, Lucian Galateanu, Stelian Popa

image032

image033



   In imaginile urmatoare il veti vedea si pe Nicu Georgescu, care a fost prezent si la intalnirea de la Comarnic din toamna 2009, cand am cules catina.

   In poza urmatoare apar si baiatul lui Lucian, in stanga lui, cu cei trei fii, respectiv nepotii magnifici ai lui Lucian, deci “tribunic” cum am auzit formularea la colegul de la CSF Radu Diaconescu, care si el este “tribunic”. I-am si zis lui Lucian:

Ai o casa ca-n povesti
Dar de stau si ma gandesc
Cei trei nepoti ai tai
Sunt de-a dreptul dar ceresc.

   Si in general pentru noi toti as zice:

Imi inchipui ca nepotii
Pentru noi batranii, bietii,
Dupa lunga asteptare
Sunt incununarea vietii.

image034
  
La excursia din primavara l-am vazut pe baiatul lui Lucian, Horia, cu o barba deasa, in toamna n-o mai avea, el spunandu-mi ca o poarta doar in sezonul rece, atunci i-am zis:

Cu barba sezoniera
Usor lui Horia ii vine:
Atunci cand se face vara
Barba-i cade de la sine.

image035
image037
image039
La cules de catina, o planta extraordinara
   In poza de mai jos se face focul, de tabara as zice, care n-a lipsit in nici o seara, iar in fundal apare superba casa de vacanta a lui Lucian, unde ne-am simtit foarte bine.
image040
image041Stelian Popa, Lucian Galateanu, Radu Dragus

image042

Stau haiducii langa foc,
Le citesc in ochi durere
Caci mancare n-au deloc,
Se cinstesc doar cu o bere.

   Acum sa nu va inchipuiti ca am facut foamea la Comarnic, fiecare a venit de acasa cu ce avea mai bun, iar gazdele n-au fost nici ele mai prejos; printre altele am degustat si bautura noastra traditionala:

Unica-i ca bautura
Neaosa noastra palinca,
Caci rimeaza de minune
Cu apelativul “inca”.


image043
Stelian Popa, Yvonne Fotache

image044

image045
Radu Dragus, Lucian Galateanu


image046
Lucian Galateanu pe prispa casei din Comarnic

   La sfarsitul celor trei excursii facute la Comarnic l-am intrebat pe Lucian:

Cand dam buzna peste voi
Inteleg dezavantajul,
Acum intrebatu-te-oi:
Care este avantajul ?

   Raspunsul lui Lucian a fost de-a dreptul emotionant:

Avantajul meu, ma jur,
E ca simt o bucurie
Cand colegii imprejur
Se “scalda” in veselie.

   In aceasta imprejurare am concluzionat:

Asta este-ncununare
Multelor vorbe ce spui,
Cand aud ca-ti da-ncantare
Bucuria aproapelui.

   In toamna anului 2009, dupa trei excursii minunate facute la casa de vacanta a colegului nostru Lucian, care la serviciu se ocupa de nanotehnologii, i-am zis-o:
Nanotehnolog din fire
La nivel de electron,
Sus acolo la cladire
E-un gigaamfitrion.



   Acum va voi povesti cateva intamplari cu colegii de la Centralizari si Semnalizari Feroviare (CSF), o parte din ei, cu care am avut placerea sa ma intalnesc (impreuna cu Ney Fotache si Nicu Dragulanescu) la o agapa ad-hoc prilejuita de venirea in tara a lui Radu Diaconescu, mai jos aveti poze facute cu acest prilej.
image048
image049
image050
image051

Am vazut si CSF-istii,
Sunt la fel ca noi IF-istii:
Si tomnatici
Si simpatici.

image052
Radu Diaconescu, Yvonne Fotache, Vasile Negrutiu

    Cu aceasta ocazie am expus urmatoarea problema:

Sa traiasca alianta
CSF cu grupa IF,
Ceea ce ne da speranta
S-avem gratis pe CF.

   N-am constatat nici o reactie, probabil din cauza crizei, dar nadajduim in continuare.
  
   Acum vreau sa lamuresc problema cu Regina, intr-o convorbire telefonica  Yvonne mi-a spus ca la ei in grupa s-a instituit regimul monarhic, ea fiind Regina, ceea ce am constatat si la intalnirea cu CSF-istii. Legat de aceasta imprejurare am zis:

Voi aveti o monarhie,
Nu stiu de-i parlamentara,
Mai degraba-mi vine a zice
Ca este feroviara.
*     *     *     *     *     *
Sunt convins ca monarhia
E formula ideala,
Intr-o tara ca a noastra
Unde legea-i cam formala.
*     *     *     *     *     *
CSF-istii au Regina
In grupa, pe plan local,
Dar intreb, la o adica
Au mostenitor legal ?

(Mai degraba cred ca-i joc
Cu Regina aleasa-ad-hoc)

   La un moment dat, intr-un anumit context, ma trezesc pe E-mail cu un Decret regal semnat de Regina Yvonne, prin care mi se acorda titlul de general. Am ramas putin consternat si am zis:

Ma simt foarte onorat
Pentru titlul acordat,
Dar nu-ncet sa ma gandesc:
Nu-i cumva un dar grecesc ?
*     *     *     *     *     *
Voi dati titluri cu duiumul,
M-ati facut si general,
In contextul actual
Va rog sa-mi dati si costumul.



   Acum urmeaza intamplari cu diversi colegi de-ai nostri din diverse sectii. In primul rand il am in vedere pe Radu Diaconescu, intr-un mesaj, el care este de trei ori bunic (tribunic in formularea proprie) declara, fermecat de nepotii lui, ca daca stia cat sunt de dragalasi ii facea mai intai pe acestia. Mergand pe aceasta idee i-am zis:

Totdeaun-ai fost simpatic
Iar acum fermecator,
De cand ti-au venit nepotii
Tu ai dat in mintea lor.

   Venit anul trecut in tara m-am gandit sa fac o parodie dupa vestitul cantec “Radu mamii”:
 
Prin Padurea bradului
Trece mama Radului
Din ochi negri lacrimand
Si de Radu intreband:
-N-ati vazut pe Radu mamii ?
-Il ataca  americanii.
Si strigau americanii
Apai cui ?, lui Radu mamii:
-Da-te Radule legat
Ca sa scapi nevatamat.
Insa Radu n-asculta,
Flinta-n vant isi slobozea,
Carare prin ei facea
Si de-americani scapa.
(Sistemul antiracheta
N-a surprins glontu-n vizeta).
A venit in Romania
Sa-si revada casa, glia,
Inginerii si artistii
Si mai vartos CSF-istii



   Acum urmeaza Ervin Gurau care mi-a trimis poza cu salaul urias; avand in vedere ca el n-ar putea zice ca e foarte suplu m-am gandit sa-i scriu:

Ce pot eu sa constat,
Judecand cu al meu cap,
Ca tu te-ai fi asortat
Mult mai bine cu un crap.

image053
Ervin Gurau cu salaul



   Acum cativa ani, inainte de a intra in Europa, am primit de la colegul nostru Stelian Popa fotografia de mai jos, in care el este flancat de fratii lui. In aceasta imprejurare, cum s-ar zice, el mi-a dat apa la moara sau mi-a ridicat mingea la fileu ca sa ma exprim mai modern si atunci am scris:

image054
Stelian Popa cu fratii


Stând aşa cu burta goala                          Vazui burtile umflate,
Nu ezit ca sa-mi asum-o                           În forma de anvelopa
Presupunere reala,                                    Şi-mi zisei: mai, nu se poate,
Ca va pregatiti de SUMO.                          Aştia-s sigur neam de popa.
*     *     *     *     *     *                                    *     *     *     *     *     *
La aşa rotunde burti                                   Superbe burti expuse
Poate ca frumos v-ar sta,                           Pe mioritic plai,
Precum la vechile curti,                              Natural, îmi sugereaza
Cu işlic şi narghilea.                                   Un înalt nivel de trai.
*     *     *     *     *     *                                     *     *     *     *     *     *
Pe covorul de verdeata,                             Cu rezerve consistente,
Aşezat precum o pânza,                            Fara teama fratii Popa
Fratii Popa îşi exprima                               Aşteapta eminamente
Valoroasa lor osânza.                               Ca sa intre-n Europa.



   Colegul de mai jos este Constantin (Costica) Dinu de la Telefonie. Acum vreo cativa ani, venind in Bucuresti, m-a vizitat la firma unde lucram pentru ca avea nevoie de o stampila, in acest context i-am scris:

Cand mai vii prin Bucuresti
Si crezi ca-i treaba utila
Cauta-ma la servici
Sa  te-alegi cu o stampila.

image055
Constantin Dinu



   Odata colegul nostru Ioan Gasparel de la sectia Radio se afla in Muntii Apuseni la un prieten comun, cel din stanga lui Nelu in poza de mai jos. Mi-au telefonat la Bucuresti si eu le-am raspuns dupa cum urmeaza:

Ce n-as da in asta seara
Sa ciocnesc un paharel
Cu profesorul Vasile
Si cu Nelu Gasparel

image056


   In urma cu cateva luni colegul nostru si seful de promotie pe an Victor Neagoe isi exprima regretul sau nostalgia de-a nu fi petrecut in tinerete clipe de relaxare si de distractie cu colegii, probabil sentimentul i-a fost starnit dupa aflarea vestilor despre colegii de la CSF care s-au intalnit anual in diverse zone ale tarii. In aceasta imprejurare i-am scris lui Victor:

Gandesti acum la boema ?
Vremea e tarzie tare,
Dar speranta nu-i trecuta:
Vine alta re’ncarnare.

   Evident ca am glumit, dar in continuare as face un mic comentariu. Declaratia lui Victor este retorica, in definitiv de-a lungul vietii nimeni nu l-a impins de la spate ca sa studieze, a facut-o din placere si din vocatie. Ma gandesc ca in orice colectivitate umana se nasc oameni care au din start calitati intelectuale sau fizice deosebite, ceea ce ii face ca in timp sa devina lideri in diverse domenii: management, stiinta, arta, sport, politica etc. Acesti oameni sunt predestinati sa-si asume responsabilitati (inclusiv sociale) deosebite, in care oamenii de rand n-ar face fata, sau ar face-o cu performante minime. Intr-un fel unii dintre ei sunt niste damnati, in sensul ca devin sclavii propriului talent, fara exercitarea acestuia viata lor nu ar mai avea sens. In concluzie Victor a fost predestinat sa fie liderul nostru.

image057
Victor Neagoe



   Si acum, cu permisiunea voastra,  ultimul pe lista (vorba unui personaj celebru de trista reputatie) sunt eu, Radu Dragus. Fiindca acum in primavara mi-am depus actele de pensie mi-am zis-o:

Mult mi-a placut la serviciu,
As zice ca mi-a priit,
Azi mi-am gasit noul viciu:
La pensie am iesit.

   Facand public acest act, am primit mai multe felicitari si mesaje de la prieteni si colegi (in special colege), printre care a fost si minunata noastra colega de la sectia Radio Michaela Butta (Mihaela Diaconescu), stabilita in Canada, care mi-a scris:

Draga Radule Dragus
Iti trimit e-mail acus
Si-ti urez cu veselie
(Si cu-n pic de gelozie)
Fericita … pensie.

   In aceasta situatie, era normal, i-am cerut Mihaelei o poza si a fost de acord:

Primit e-mail cu bucurie,
Raspund cu o fotografie:
Cred ca m-ai recunoscut
Desi 40 de ani au trecut !
image058
Michaela Butta (Mihaela Diaconescu)

    Cu ce mi-a trimis prima oara nu am fost multumit, am insistat si am reusit, ca dovada textul Mihaelei:

In sfarsit, esti multumit!
La a treia incercare,
Cu o poza oarecare
(Si in plus si cam prea mare),
In album am poposit!

   I-am raspuns:

Poze de n-ai fi trimis,
Texte de nu a-i fi scris
Ramaneai necunoscuta,
Nici in album aparuta.


   In continuare o fotografie primita tot de la Mihaela, in care apare o alta colega de-a noastra, Gabriela Andrei (Maciuceanu).

image059
Michaela Butta (Mihaela Diaconescu),    Gabriela Andrei (Maciuceanu)



   Devenind pensionar m-am gandit ca n-ar fi rau sa le scriu colegilor:

Dragi colegi din toata tara,
Voi care inca munciti,
Sa duceti cu sarg povara
Pensia sa mi-o platiti.

image060
Radu Dragus

   Si acum spre final urmeaza ce am trimis colegilor, in perspectiva intalnirii din vara:


Dragi colegi de pest-ocean
Veti veni, va este dor?
Luati din timp, sa nu ratati,
Biletele de vapor.
*     *     *     *     *     *
Bucurosi, plini de emotii
Vom veni la intalnire,
Luati batiste in nestire:
Fiindca vom plange cu totii.
*     *     *     *     *     *
Cei care purtati chelie
Sa va puneti o tichie,
Fiindca mare stralucire
Deranjeaza la privire.
*     *     *     *     *     *
Animati de nostalgie
Ne-ntalnim mereu cu drag,
Anii tineretii noastre
Ii privim ca-ntr-un sirag.

 
                          Clepsidra vietii:
Cand nisipul s-a golit
Viata noi o terminam,
Dar cine ne-mpiedica
Clepsidra s-o rasturnam ?


   Lui Nicu Dragulanescu, unul din organizatorii intalnirii noastre, i-am scris (e valabil si pentru ceilalti organizatori):
La-ntalnirea magistrala
Vezi programul cum l-adopti,
Fiindca vom avea nevoie
De trei zile si trei nopti.


   Si fiindca trecuram de jumatatea vietii m-am gandit la “prefixele” din varsta omului:


1 este explicabil,
2
este realizabil,
3
de-a dreptul impecabil,
4
este admirabil,
5
cumva e onorabil,
6
este rezonabil,
7
poate acceptabil,
8
deja e venerabil,
9
este execrabil
Sa te duci e onorabil,
Intri deja-n amintire,
“Vesnica lui pomenire”.
10
-i vis pentru un ins
Si e foarte greu de-atins.


Sanatate si viata lunga !
 
Radu Dragus


Nota explicativa  mai jos !

 

NOTA: Acest material a fost facut la sugestia lui Nicu Dragulanescu. Printre multi altii i-am trimis si eu multe poze cu colegi de-ai nostrii, din anii facultatii si dupa aceea. El mi-a comunicat ca se ocupa doar de perioada facultatii, in rest, daca vreau, sa fac eu o lucrare. Initial nu eram tentat sa ma apuc de asa ceva, dar ulterior m-am hotarat si a iesit ce-ati vazut.
In concluzie daca a iesit ceva interesant e meritul meu in principal, daca a iesit ceva mai putin placut, e vina lui Nicu , ca doar a fost ideea lui, nu-i asa ?
 
<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>

Pagina 3 din 3
Copyright © 2010 ELTC - PROMOTIA 1970