DRAGI COLEGI ,TRAVERSAM O PERIODA DE TURBULENTE INCLUSIV LA NIVEL DE COMUNITATE INGINERI ELECTRONISTI PROMOTIA 1970.COLEGUL NOSTRU RADU DRAGUS SENSIBIL CA INTODEAUNA LA EVENIMENTELE COMUNITATII NOASTRE FACE UN APEL VIBRANT LA UNITATE,INTELEGERE SI ARMONIE ASA CUM SUNT MINUNATELE NOASTRE INTILNIRI
|
 GEORGE SCRIMA
Colegul nostru debuteaza pe website-ul nostru cu articolul
SERGIU CONDREA
Un portret al savantului din tinereţea noastră
Felicitari si ii dorim scrieri multe si incintatoare.
SERGIU CONDREA
Un portret al savantului din tinereţea noastră
Motto:
Lumea e un sat global. Mijloacele de comunicaţie, extensii ale puterilor omeneşti, au făcut posibil... the medium is the message.
(Marshall Mc Luhan, Galaxia Gutenberg)
Prezentele rânduri nu se vor un LAUDATIO academic. Sunt doar câteva gânduri aşternute pe hârtie ce vor să evoce şi să omagieze atât OMUL cât şi MAGISTRUL sau PROFESORUL.
Cine a fost SERGIU CONDREA? Un nume cu majuscule în comunicaţiile din Romania.
S-a născut la Tulcea, pe malurile Dunării, la început de secol XX. Poate bătrânul Danubius ce leagă atâtea ţări şi capitale, prin curgerea lui, să-l fi ursit să caute mereu noi căi de comunicaţii dintre puncte şi locuri atât de diferite? Cine ştie...?
Iată ce spune memoria colectivă.
Sergiu Gh. Condrea (n. 1900 – 1986) a fost un inginer român, specialist în domeniul telecomunicaţiilor şi profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti. A avut cercetări şi invenţii privind comprimarea benzii de frecvenţe a semnalelor de televiziune (1930 – 1935), precum şi contribuţii la analiza şi sinteza reţelelor şi sistemelor utilizate în telefonie, radiofonie şi televiziune.
Printre lucrările elaborate sunt cele referitoare la: Reţele şi sisteme de telecomunicaţii, O introducere în teoria modernă a circuitelor, Bazele multiplexării semnalelor cu diviziune în timp, Teoria informaţiei (în colaborare cu I. Constantinescu şi Edmond Nicolau) ş.a.
După o lungă activitate ca specialist în administraţia P.T.T., cu participare activă la dezvoltarea sistemului de tc. din ţară, înfiinţează în 1953 catedra de Telefonie – Telegrafie în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, contribuind decisiv la structurarea principalelor cursuri şi formarea de specialişti valoroşi în domeniu.
Acestea sunt datele, faptele, urmele existenţiale concrete. Dar OMUL?
Era un savant, un enciclopedist, din aceeaşi categorie cu G. Moisil, S. Marcus, N. Giuvara, Gh. Cartianu şi alţi câţiva aleşi cu har divin. Deşi cartezian prin formaţie, era şi un umanist cu largă deschidere către tineri. Avea un farmec personal cu totul aparte. Mă duceam la cursuri numai ca să-l văd şi să-l aud. Nu ştiu de ce dar l-am asemuit cu Vrăjitorul din Oz, magicianul cu puteri miraculoase, gata întotdeauna să producă o tornadă şi să ne ducă undeva, over the rainbow! Era foarte mândru de originea danubiană, de studiile sale la şcoala de ,,podişti” şi de trainingul de la ,,Ecole Superieure des Poste et Telecommunication" din Paris.
(E vorba aici de Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, funcţională între 1881 – 1920, cea care a devenit Şcoala Politehnică din Bucureşti, din 1948 Institutul Politehnic şi, după Revoluţie, Universitatea Politehnică Bucureşti, aşezământ de elită al şcolii româneşti.)
Am avut şi profesori ,,artişti”, newtonieni, riguroşi, siguri de ei, profesionişti desăvârşiţi, dar profesorul Condrea era, pentru mine cel puţin, un om-spectacol. L-am înţeles mai târziu: nu era PROFESORUL, era SAVANTUL cel care ne vorbea. Pe măsură ce expunea, ideile îi veneau una după alta. Emiterea de idei, comutarea între ele, asocierile de cuvinte se făceau cu o viteză incredibilă, ritmul era ameţitor dar şi productiv. Eram stimulaţi prin dialog să participăm la acel festival al ideilor. Se producea acea stare pe care D.I. Suchianu, un mare critic de film ce i-a fost contemporan, o numea ,,iuţirea de sine”. Un adevărat spectacol, se crea un mental colectiv benefic şi hrănitor pentru noi toţi, cei care-l ascultam vrăjiţi. Mai târziu, studiind inventica şi creativitatea, aveam să-l înţeleg mai bine. Eram într-un brainstorming ,,avant la lettre”.
Încă ceva despre profesori, vorbind de cei autentici, bineînţeles. După Noica, sunt pasibili de acea boala numită ,,blocaj în propriul gând”. Asta înseamnă că, fiind expert într-un anumit domeniu, consideri că o altă abordare ar fi incorectă, redundantă, imposibilă sau futilă. Totalmente fals! A se vedea Tehnica Delphi din creativitate, atunci când ideile noi se emit de profani, ulterior fiind analizate, prelucrate şi valorizate de experţi (apropo, vârsta creativităţii maxime pentru un individ este în jurul vârstei de 12 ani!).
Nu era cazul SAVANTULUI! De fiecare dată unghiurile din care era abordat subiectul erau noi, ceea ce era nou era inserat în materialul de bază, realizându-se o înaintare progresivă în cunoaştere bazată şi pe dialogul permanent cu studenţii. Repet, nu era un profesor în sensul clasic al cuvântului, adică de persoană care transmite cunoştinţe prin metode pedagogice, ci mai mult, un savant care discuta de la egal la egal cu interlocutorii săi. Meritam noi asta? Oricum, încrederea ne onora.
Timpul a trecut. N-am mai ştiut nimic, o vreme, de domnia sa.
L-am întâlnit ultima dată la Tulcea, prin '73 şi ceva. Eram stagiar şi ieşisem la o plimbare pe faleză. Domnia sa mai era cu cineva.
- Ştiţi, sunt un fost student de-al dumneavoastră...
M-a privit peste ochelarii săi mari cu ramă din baga neagră.
- Da, da, parcă nu prea veneai la prima oră de curs...
- Adevărat, dar am ajuns la ...Tulcea.
- Tinere, de aici am început şi aici m-am întors. Vezi, aşa se închide cercul. Începe şi tu...
De atunci, nu l-am mai văzut.
Nu ştiu cum a plecat. Cred că, atunci când a venit FECIOARA, el i-a spus ca şi Arhimede : ,,noli tangere circulos meos” gândind atunci, probabil, la un sistem de comunicaţii între cele două lum: cea de sus şi lumea noastră. Cine ştie? E o taină...
În arhivă am găsit un citat definitoriu pentru personalitatea maestrului. Iată-l:
,,Materia, fie ea solidă ca plumbul, lichidă ca apa sau uşoară şi vaporoasă ca aerul, este făurită în intimitatea ei măruntă dintr-o puzderie de stele, nesfârşit de mici, orânduite într-un chip desăvârşit” (Sergiu Condrea în Zodia Ştiinţei,1938).
Am înţeles că era şi un adept - căutător al armoniei universale...
A fost unul dintre MARII ANONIMI, cunoscuţi doar în cercurile ştiinţifice dar necunoscut mulţimilor, unul dintre făuritorii conştiinţei de neam, unul din ILUMINAŢII de care are nevoie fiecare popor pentru a străluci în concertul naţiunilor.
Mulţumim, cu dragoste, domnule profesor!
George Scrima
absolvent T.T., 1970
|
45 DE ANI DE LA ABSOLVIRE 21SEPT 2015
Dragi colegi ,Aveti posibilitatea sa urmariti in imagini evenimentele prilejuite de intilnirea de 45 de ani de la absolvirea facultatii a generatiei 1970 din zilele de 21-25 sept 2015.Deasemani puteti lectura Avancronica si Postcronica la acest eveniment facuta de colegul nostru Radu Dragus precum si amintiri hazlii din timpul studentiei ale unor colegi de ai nostri.Pentru aceasta accesati link-ul de mai jos.Nu uitati sa salvati in prealabil pe calculator .Dureaza ceva timp.Vizionare placuta
INTILNIRE 45 DE ANI DE LA ABSOLVIREA FACULTATII ELTC BUC
|
Marele eveniment al anului, Intilnirea de 45 de ani de la absolvirea facultatii,l-a inspirat pe colegul nostru RADU DRAGUS in scrierea unui PRELUDIU legat de acest eveniment.
Accesati link-ul PRELUDIU INTILNIRE LA 45 DE ANI DE LA ABSOLVIRE
|
RADU DRAGUS NE PREZINTA LANSAREA DE CARTE A LUI ELIADE STEFANESCU
PUTETI AFLA CONTINUTUL CARTII LA PAGINA " CONTRIBUTII "A SITE-ULUI, ARTICOLUL ELIADE STEFANESCU .PENTRU IMAGINI DE LA LANSARE
ACCESATI LINK-UL LANSARE CARTE ELIADE STEFANESCU
|
RADU DRAGUS NU SE DEZMINTE ! IN PRAG DE AN NOU INCA AUDE ECOURILE DE LA GURA HUMORULUI
Accesati link-ul pentru lectura volumului ECOURI DE LA GURA HUMORULUI
|
45 DE ANI DE LA INFIINTAREA CATEDREI DE CALCULATOARE DIN UPB
Invitaţie
Aflat la ceas aniversar, Departamentul de Calculatoare din Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnica din Bucureşti, împlineşte în acest an 45 de ani de la înfiinţare. Pornind cu un număr de 15 cadre didactice şi 200 de studenţi în anul 1969, Catedra de Calculatoare, actual Departamentul de Calculatoare, se bucură în prezent de un număr de 90 de cadre didactice şi pregăteşte un număr de peste 2000 de studenţi în ciclurile de licenţă, masterat şi doctorat în domeniul Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei.
Cu această ocazie, îmi revine deosebita onoare de a vă invita să participaţi la evenimentul aniversar care va avea loc vinery, 12 decembrie 2014, la ora 10, în Amfiteatrul Radu Voinea (AN010) al Universităţii Politehnica din Bucureşti (Clădirea Rectoratului).
Programul evenimentului cuprinde o întâlnire colegială în prima parte a zilei (10:00-12:00), pauză de cafea (12:00-14:00) şi o masă rotundă având tematica: Viitorul învăţământului de Calculatoare din Romînia (14:00-15:30).
Cu deosebită consideraţie
Director Departament
Prof.dr.ing. Nicolae Ţăpuş
CU ACEST PRILEJ COLEGA NOASTRA LUCIA COCULESCU MICLE gr 453 A
A SCRIS ARTICOLUL DE MAI JOS.
Draga Nicu Tapus,
Multumesc mult pentru invitatie.
Am fost surprinsa sa vad cifra 45. Parca nici nu pot cuprinde atatia ani!
Eram studenta la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii cand s-a nascut Catedra de Calculatoare. Eram acolo! Noi studentii fascinati de noutatea calculatoarelor am fost atrasi spre ele ca spre un magnet.
La lucrarea de stat am avut conducator pe Prof. Mircea Petrescu care la momentul sustinerii publice se afla in Statele Unite la o perfectionare; toti studentii dansului am fost “varsati” la Prof. Catuneanu. Tema lucrarii de diploma a fost legata de memorii cu ferite pentru calculatoare. Lucrarea am insotit-o si de o realizare practica. Bunica mea, vazand cum “tes” memoriile mi-a spus ca pentru a tese nu trebuia nici sa plec din Cluj la Bucuresti si nici sa urmez o cariera tehnica (familia mea extinsa fiind dominata de medici).
Doctoratul in calculatoare&IT mi l-am facut tot sub conducerea Prof. Mircea Petrescu, atacand accesul de la distanta la puterea de calcul, prin diverse tehnologii. Am zabovit 20 de ani in IT, putini legati de hard si cei mai multi de software de comunicatii. Din 1991, deci de 23 de ani am trecut in alt segment, cel al electronicii profesionale unde lucrez si azi si unde calculatorul imi este indispensabil.
Acum cand privesc in urma la cei 20 de ani din viata mea profesionala care s-au impletit cu C&IT-ul, pot spune ca aprope se suprapun cu primii 20 de ani din cei 45 pe care azi ii celebram.
Cred ca in acea vreme generatia mea a contribuit la dezvoltarea deprinderilor romanilor pentru utilizarea calculatoarelor. Parte din timp tineam cursuri la CEPECA pentru a invata specialisti in alte domenii (chimie, agricultura, economie,…) ce sunt si cum pot sa fie folosite calculatoarele. Au ramas cartile tehnice pe care le-am scris. Se pare ca noi toti am facut un lucru bun si temeinic daca privim azi generatia copiilor nostri si ai cursantilor de atunci, lucrand in IT pe toate continentele. Dar amintirea de suflet cea mai importanta din perioada aceea o consider proiectul “Minicomp”. In asteptarea calculatoarelor importate pentru informatizarea de la Casa Poporului (ce presupunea sali pline de calculatoare, ecrane, soft si baze de date amplasate toate in subsolul –N al cladirii) , lipsita de activitate, am strans calculatoarele Prae din institut, uitate si nefolosite, am amenajat o sala pentru copii colegilor si desigur si ai mei deschizand astfel un acces la calculatoare pentru copii. Era o noutate, o premiera si vestea s-a raspandit repede in oras si nu numai. Azi nepotul meu de 8 ani, sta cu propriul iPad si lucreaza de la varsta de 6 ani cu el. Sunt bucuroasa ca il foloseste in mod firesc, la lectii, ca un instrument. Impactul social al acestui club de calculatore pentru copii a fost nebanuit de mare. La fel si satisfactiile celor care erau in preajma. Viata ne-a aratat ca desi am oferit foarte putin din profesionalismul nostru de IT-isti, societatea, oamenii ne-au acordat cea mai mare apreciere de pana atunci. Proiectul in IT de la Casa Poporului, care urma sa fie cel mai important si mare din viata mea profesionala nu s-a mai realizat nici o data; istoria a hotarat asta.
Azi eu apartin altui segment, electronicii profesionale in care deja am petrecut 23 de ani. Viata m-a intors la Casa Poporului/Palatul Parlamentului unde in echipa am realizat cel mai mare proiect de electronica profesionala din viata mea, cu sisteme PA: multiple sali de conferinta dotate cu tehnologie de ultima ora si instalate toate cu ocazia unui forum international tinut la Bucuresti.
Am fost atenta insa in toti acesti din urma ani si la IT-isti. Ma impresioneaza Bitdefenderul si profesionalismul celor care l-au realizat, produs ce inconjoara lumea si te face sa fii mandru, ma bucura ca exista atati romani specialisti buni care lucreaza in tara si in afara ei dar ma intristeaza profund alaturarea brandului Microsoft cu frauda, in care actorii sunt colegi, specialisti intr-o tehnologie atat de avansata.
Cum invitatia mi-a ajuns acum cateva zile si programul meu pentru vineri era deja facut regret ca nu pot participa direct la eveniment, dar gandul si sufletul meu va vor fi alaturi.
Privind spre viitor, doresc pentru Departamentul de Calculatoare un drum lin in care sa polarizeze mari companii de C&IT in jurul sau, sa creasca specialisti cat mai buni si mai ales sa aibe capacitatea de a emite strategii de dezvoltare si tactici care sa duca domeniul la un succes national.
LA MULTI ANI Departamentului de Calculatoare si celor care il sustin zi de zi!
Cu deosebit respect,
Dr.ing. Lucia Coculescu
|
|
LANSARE DE CARTE AUTOR R.D.DRAGUS.LA SCURT TIMP DUPA CE NE-A DELECTAT CU INTILNIREA DE LA GURA HUMORULUI,AUTORUL NE FARMECA DIN NOU CU POVESTI LA GURA SOBEI ,DE ASTA DATA DE LA COMARNIC DE LA INTILNIREA COLEGIALA A UNEI PARTI DIN COLEGII DE LA SECTIA IF
Intilnire colegiala IF aripa Comarnic iulie 2014
|
NICU DRAGULANESCU DIN NOU IN ALGERIA
Din Algeria - unde am revenit dupa 33 de ani, pentru a lucra in calitate de expert in asigurarea calitatii educatiei cu anumite universitati NICU DRAGULANESCU
Puteti viziona materialele trimise din ALGERIA de colegul nostru NICU DRAGULANESCU accesind link-ul de mai jos
NICU DRAGULANESCU DUPA 33 ANI DIN NOU IN ALGERIA
|
INTILNIREA DE LA ZARNESTI 17-20 IUNIE 2013
Dragi colegi,Dupa un timp destul de indelungat am reusit sa finalizam materialul despre INTILNIREA DE LA ZARNESTI de anul trecut.Multumim pe acesta cale celor care au contribuit cu poze ,filme ,prezentari ,colegi lori:Radu Dragus,Elek Orban,Virgil Stefan,Ivar Schwertner,Mihai Ghetie.Asteptam in continuare materiale si de la alti colegi care au facut poze sau filme(vezi Radu Diaconescu).Trebuie sa mentionam in mod deosebit contributia colegului nostru Radu Dragus care a prezentat intilnirea de la Zarnesti intr-un capitol special din cartea Povesti cu CSF-isti si propriile poze intr-o sinteza excelenta a intilnirii prezentata mai jos.Materialele trimise sunt prezentate integral in forma lor originala cu mici ajustari impuse de prezentare .Am introdus un capitol special Pregatirea intilnirii, unde sunt prezentate toate material ele care au precedat intilnirea.Prin aceasta am vrut sa subliniez inca odata efortul facut de organizatorii Elek Orban si Nicu Tomescu si sa le aducem multumirile noastre pentru reusita acestei intilniri.
Pentru a putea viziona materialul intilnirii va trebui sa accesati link-ul de culoarea albastra aflat la sfirsitul introducerii cu titlul INTILNIREA ZARNESTI 17-20 IUNIE 2013.Dupa accesare va trebui sa asteptati pina materialul se descarca de pe server(circa 30 minute).Apoi va trebui sa-l dezarhivati dupa care il puteti viziona pe capitole.
O varianta scurta a intilnirii (doar poze ) exista la pagina de FOTOGRAFII intr-un album intitulat Intilnirea de la Zarnesti 17-20 iunie 2013 , a website-ului nostru http://promotia70eltc.nvn.ro Pozele sunt asezate in ordine cronologica inversa fata de desfasurarea evenimentelor.Se poate viziona si normal prin pozitionare la ultima poza din album.
Întâlnirea de la Zărneşti, pensiunea "Hora cu brazi", 17-20 Iunie 2013
Organizată de secţia CSF cu participarea unor colegi şi de la celelate secţii, respectiv NicuDrăgulănescu şi Mihai Gheţie de la EA, Mitică Iliescu şi George Scrima de la TT, Traian Câmpeanu dela Radio, Radu Drăguş de la IF.
Înc-o-ntâlnire CSF
Recent în munţi s-a mântuit,
Cine-ar pútea să declare
C-ar fi plecat nefericit ?
Eu am curajul să declar
Chiar riscând să am probleme:
Mă simt total nefericit
C-am plecat aşa ... devreme.
Evident glumesc, orice lucru, în special omenesc, are un sfârşit.
Au CSF-iştii dansatori
Care-ţi încântă privirea
Şi dansează aşa de bine
Parcă le-ar fi fost menirea.
Elek, Ivar şi N. Doru
Ei merítă tot onoru’.
De la TT vine Scrima
Ce-şi merită şi el stima.
Ca şi întâlnirea de la Tuşnad, unde am participat şi eu, şi de data aceasta a fost minunat. La întâlnirea de la Zărneşti s-a înregistrat şi un mic progres în sensul că de la celelalte secţii au participat mai mulţi colegi, respectiv doi de la EA şi doi de la TT. De la Radio si IF, ca şi la Tuşnad, a participat câte un singur coleg.Cu această ocazie l-am cunoscut (cred că nu numai eu) pe Traian Câmpeanu de la secţiaRADIO. Până acum l-am “auzit” doar,de câteva luni, pe E-mail. Ce mi s-a părut interesant, sau cel puţin aşa simt eu, este că textele lui Traian parca se asociază cu expresia feţei lui, cu gestica şi chiar cu mersul.
Mulţumim echipei de organizare a întâlnirii de la Zărneşti, din câte am înţeles a fost formată din Elek şi Tom. Despre cei doi am a zice:
Mai decorativ Tomescu
Prezenţa-i n-a fost degeaba,
Dar Elek, un tip pragmatic,
Şi-a făcut cu brio treaba.
Ca totdeauna Radu Diaconescu nu şi-a dezminţit umorul.
De Mihai Gheţie, participant pentru prima dată la întâlnirile CSF, ce sa zic, cred ca a fost încântat şi de abia aşteaptă pozele şi eventual textele de la participanţi pentru a le posta pe site-ul IE70.
Într-un mesaj anterior de pe internet, în preajma acestei întâlniri, Nicu Drăgulănescu îşi exprima cumva părerea că la Zărneşti s-ar putea să fie, sau se anunţă, ceva interesant. La momentul respectiv l-am avertizat că la aceste întâlniri nu se merge cu presupuneri, cu formulări de genul “se pare ca o să fie frumos”, aici venim la sigur, cu certitudinea absoluta că totul (aproape) o să fie minunat. Acum nu cred că mai are îndoieli.
În final, dar nu în ultimul rând, aş vrea să remarc prezenţa elegantă şi graţioasă a Doamnelor noastre, toate foarte bune dansatoare. Le dorim din suflet viaţă lungă şi frumoasă.
Radu Drăgus
INTILNIREA ZARNESTI 17-20 IUNIE 2013
|
O NOUA CARTE INCHINATA COLEGILOR DE FACULTATE
COLEGII MEI IF70 DE RADU DIOMID DRAGUS
Dragi colegi IF70,
Cum se întâmplă de obicei, întotdeauna cei apropiaţi sunt lăsaţi la urmă, cum am făcut şi eu în cazul de faţă ocupându-mă mai întâi de colegii de la CSF şi doar apoi de voi (adică de noi), colegii IF70. Până la urmă a fost mai bine pentru că mi-am făcut încălzirea, în sensul că această cărticică dedicată nouă a cerut un volum de muncă mult mai mare având în vedere cantitatea de informaţii mult extinsă, consecinţă firească a faptului că am fost mai apropiaţi, pe o perioadă de timp mai mare. Am mai declarat, dar acum o fac “oficial”, cum a demarat istoria întâlnirilor noastre la nivel de grupă. Eu la un moment dat m-am gândit să ne întâlnim şi noi, având ca model întâlnirile CSF-iste care se făceau de ani de zile (conform lozincii din perioada comunistă “să generalizăm experienţa pozitivă"), dar în final am renunţat pe ideea că acum ar fi prea târziu după ce nu ne-am văzut atâţia ani, exceptând evident întâlnirile din cinci în cinci ani de la Facultate. Dar odată Dorin discuta la telefon cu Vivi Onel şi cel din urmă a întrebat, probabil mai mult retoric, dacă nu ne vedem şi noi. La scurt timp Dorin, o fi acţionat telepatia ?, m-a sunat la telefon şi mi-a relatat acest fapt. Din acel moment, adică din 2008, văzând că mai sunt şi alţii cu ideea revederii noastre, am pornit acţiunea de căutare a adreselor şi telefoanelor colegilor din ţarăşi din străinătate. În final, după mai mult de un an, am reuşit cu ajutorul unora dintre voi şi a unui coleg din afara grupei (Nicu Drăgulănescu) să-i găsim practic pe toţi (mai puţin Marta Gheorghe, care este bolnavă, şi Adam Ienea despre care nu mai ştim nimic de la absolvire).
Relatarea faptelor o voi face, pe cât posibil, în ordine cronologică, anul întâi nu-l am în vedere pentru că a fost un an tranzitoriu, doar în anul doi s-a făcut împărţirea pe specialităţi şi s-a constituit grupa Ingineri fizicieni (IF). Încep cu pozele din anii de facultate, apoi relatez întâlnirile, după absolvire, la Facultate, în Cişmigiu şi Caru cu Bere, întâlnirile de la Comarnic şi în final voi relata di | |
